Se spune în Pateric că un părinte a zis: „Eu am murit lumii”, și cineva zice: „Tu ai murit lumii, dar să nu uiți niciodată că diavolu-i viu”.

Odată o venit un părinte la noi la mănăstire și un părinte de-acolo de la noi, nu știu cum, o abătut vorba despre moarte. Și zice părintele acela: „Părinte, să știți că mie nu mi-i lăcomie să mor!”. Mi-o plăcut foarte mult expresia asta.

Toate ale omului pornesc de la gândul omului. Nu se face nimic din viața omului care nu trece prin gând. De aceea toată grija celui care vrea să-și curățească sufletul trebuie să fie grija de a-și curăți mintea de gândurile cele rele și de toate înfățișările răului câte sunt în gând.

Aici este toată cheia vieții sufletești și toată cheia curățirii sufletești, și anume, să-ți faci rânduială în minte. Cine își face rânduială în minte își face rânduială în viață.

Ar trebui să ne îmbogățim mintea cu cât mai multe gânduri plăcute lui Dumnezeu, cu gândurile care se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Și astfel de gânduri găsim în primul rând în Sfânta Scriptură, apoi găsim în cărțile de îndrumare duhovnicească, dar mai ales și mai întâi în sfintele slujbe. Așa că e de mare importanță să luăm parte la sfintele slujbe și e de mare importanță să învățăm texte de la sfintele slujbe, ca să ni se îmbunătățească gândirea și ca să avem o comoară de gânduri bune, care după aceea izvorăsc din inima noastră.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 62-63)