Soră Mihaela, mulți credincioși dau o importanță exagerată acestui obicei și uită esențialul: ca cel aflat în agonie să fie spovedit și împărtășit. Prezența lumânării în mâna muribundului simbolizează credința, lumina credinței de care s-a călăuzit în viața sa și care, nădăjduim, că acum la final, l-a adus înaintea Cerescului Tată. Or dacă cel care tocmai a trecut în cealaltă lume l-a negat pe Dumnezeu, i-a nesocotit poruncile, a trăit o viață de bejenie față de valorile Sfintei noastre Ortodoxii, credeți că doar  o lumânare aprinsă în mână, acum la epilogul vieții,  îl va salva? Mă tem că nu! Fie de-ar fi ele un mănunchi întreg,  nu ar putea să-l izbăvească. Oștenii măritului Domn Ștefan, care au luptat pentru credință și neam, făcând din trupurile lor zid de apărare, credeți că au murit cu lumânarea în mănă?!

Cât privește cazul de care faci vorbire, urmați rânduiala creștinească: rugăciuni și fapte bune în numele celui repausat.

Cu bune doriri,

pr. Mihail

Nici creștinii martiri care au adormit intru Domnul in razboaiele di Siria și Egipt nu au murit cu lumânarea in mâna. Doamne ajuta