Aş dori să vă vorbesc şi despre o a treia formă de putere, o putere care-şi are originea nu în păcat, ci în chiar natura noastră.

Care să fie? Este puterea pe care o au părinţii asupra copiilor lor. Copiii sunt o răsplată pentru toate suferinţele lor. De aceea, un înţelept spune: „Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitori va sluji celor care l-au născut” (înţelepciunea lui Isus Sirah 3,7), explicând ceva mai departe şi de ce: „... ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?” (Înţelepciunea lui Isus Sirah 7,29). Ce nu poate da în schimb un fiu tatălui său? Trebuie să înţelegem că părinţii ne-au născut pe noi, noi însă nu-i putem naşte pe ei. Şi dacă nu putem face ceva tot atât de important pentru părinţii noştri, măcar să le răsplătim acest dar nepreţuit pe care ni l-au dat şi să-i cinstim aşa cum se cuvine. Dar nu pentru că o cere legea firii, ci pentru că o cere frica de Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonahul Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, p. 5)