Cititul unui roman captivant stimulează creierul câteva zile la rând după încheierea acestuia

Stil de viaţă

Cititul unui roman captivant stimulează creierul câteva zile la rând după încheierea acestuia

Cercetătorii americani de la Emory University au descoperit că persoanele care citesc un roman captivant suferă schimbări neuronale, declanşându-se modificări reale şi măsurabile în funcţionarea creierului, care durează câteva zile după încheierea lecturii.

Cercetătorii americani au descoperit că cititul unei cărți captivante poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului şi schimbări neurologice care se mențin asemănător memoriei musculare, informează independent.co.uk.

Respectivele schimbări au fost înregistrate în cortexul temporal stâng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului, neuronii acestei regiuni sunt responsabili de convingerea minţii că realizează o acţiune pe care de fapt nu o îndeplineşte de exemplu când gândul la alergare activează neuronii asociaţi cu alergarea efectivă.

"Schimbările neuronale despre care am descoperit că sunt asociate cu sistemele mişcării şi senzaţiei fizice sugerează că lectura unei cărţi ne poate transporta în corpul protagonistului", a explicat neurologul Gregory Berns, coordonatorul studiului.

La acest studiu au participat 21 de studenţi, care au citit romanul "Pompeii" scris de Robert Harris, cartea fiind aleasă datorită intrigii sale extrem de captivante.

Pentru o perioadă de 19 zile, participanții la studiu au citit câte un fragment din carte în timpul serii, creierul fiindu-le testat cu ajutorul scanării RMN în dimineaţa următoare. După terminarea cărţii, creierul studenţilor a mai fost scanat timp de cinci zile, observându-se astfel că modificările neurologice au fost detectate şi în următoarele cinci zile, fapt care arată că impactul exercitat de acest exercițiu nu a fost doar o reacţie imediată, dar una care a avut o influenţă de durată.

"Chiar dacă participanţii la studiu nu citeau cartea în timp ce erau supuşi acestor teste, ei au păstrat această conectivitate ridicată. Numim acest fenomen «activitate-umbră», fiind foarte asemănător cu memoria musculară", a mai adăugat profesorul Gregory Berns.

Citește despre: