Complexul mănăstiresc de la Frumoasa – portret în istorie

Maria Burlă

Mănăstirea Frumoasa din Iaşi era una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova, până la momentul secularizării averilor mănăstirești, în anul 1863. Ea avea 16 moșii în Moldova, Bucovina și Basarabia. După secularizare, Guvernul a transformat curțile domnești de aici în cazarmă pentru diferite regimente de cavalerie şi închisoare militară a Corpului IV Armată. Peste ani urma să se instaleze un spital militar cu specializare oftalmologică. Pe atunci, biserica de la Frumoasa era transformată în biserică de parohie.

Ctitorie a egumenului Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelie în perioada 1836 -1839, actuala biserică a Mănăstirii Frumoasa din Iaşi este un monument construit în stil ucrainean. Fațadele sunt ornate clasic, cu panouri și pilaștri angajați. Fațada are intrarea decorată cu un înalt portic doric format din patru coloane, cele din mijloc fiind unite printr-o arcadă în centru. Pe frontispiciul său, găsim următoarea pisanie, cu inscripția în limba română, scrisă cu caractere chirilice:

„Această sfântă și dumnezeiască biserică s-a zidit din temelie pre cum să vede de preacuviosul arhimandrit și cavaler Chir Ioasaf Anastasă ce-i zic și Voinescu, cu toată cheltuiala sa, întru cinste mai-marilor Voevozi Mihail și Gavriil și întru cinstea Preacuratei Adormirii Maicii lui Dumnezeu, spre vecinica pomenire, rugând pre cei din urmă ocârmuitori aceștei mănăstiri, ca să facă pomenire la zilele acestor praznice și pentru cel ce a zidit acest sfânt lăcaș. S-au început această zidire la anul 1836 și sau sfârșit la anul 1839”.

Cât privește interiorul bisericii, el a fost dintru început bogat ornamentat, „cu turnuri de tinichea, fără zid, croite numai ca acoperișuri de turnuri, ce cresc prin boltirea lor întinderea, liberă de orice piedici, a clădirii luminoase”. Sunt cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga, aflat într-un popas la Mănăstirea Frumoasa din Iași. „Opt stâlpi de marmură vărgată cu roșu împodobesc și sprijină construcția întinzându-se sus, cu capitele de stuc albastru, aurit. Pe pereți se văd sfinți foarte frumoși și chipurile Ghiculeștilor”, își încheia el descrierea monumentului.

Suișuri și coborâșuri în viaţa Mănăstirii Frumoasa

Ocupanții vremelnici ai mănăstirii nu s-au îngrijit de repararea acesteia, unele dependințe din incintă dispărând cu totul, cu excepția unei case mai importante, lipită de zidul sudic al incintei, care a fost demolată de preotul paroh în 1948, șarpanta sa fiind pusă pe foc.

În perioada 1945-2002, clădirile din curtea mănăstirii, cu excepția bisericii, au fost folosite ca spital militar, cazarmă, închisoare și școală pentru infirmierie. În anul 1930, închisoarea militară a Corpului IV Armată s-a mutat din casele egumenești ale Mănăstirii Frumoasa într-un depozit de cereale și furaje de pe dealul Copoului, ce aparținea Corpului IV Armată. Mănăstirea era trasnformată în anul 1889 în biserică parohială, funcționând cu acest statut până în anul 1941, când pentru doi ani redevine mănăstire. Din anul 1943 și până în 1945, ea a fost din nou închisă. De la această dată și până în anul 2002 a funcționat iarăși ca biserică parohială.

În anul 2002, Mănăstirea Frumoasa a fost reînființată la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei. În prezent, aici viețuiește o obște de călugărițe.