Una din părțile fericirii, care nu primește nicio umbră de întristare, este bucuria de a fi cu cei ce ne sunt cu deosebire scumpi. De aceea Sfântul Dimitrie al Rostovului scrie despre aceasta: „Drepții văd proslăviți în locuința Părintelui lor ceresc, nu numai pe ei înșiși, ci și pe cei pe care îi iubesc, și inimile lor se umplu de o bucurie veșnică și nespusă. Părin­tele se va bucura de mântuirea fiului său, și fiul de mântuirea părintelui său; mama se va bucura pentru fiica sa, și fiica pentru mamă, bărbatul pentru femeia iubită și femeia pentru bărbat, frații și surorile se vor bucura pentru frații și pentru surorile lor, rudele pentru rude, prietenii pentru prieteni; se vor bucura pentru cunoscuți și pentru necunoscuți, căci toți vor fi însuflețiți de iubire către Dumnezeu și către aproapele, o iubire nepieritoare”. Toți se vor bucura, însuflețiți de o adâncă afecțiune. Și nu poate fi altfel, căci așa este legea acestui simțământ: a se bucura cu fericiții și a plânge cu nenorociții.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 415)