Conflictul dintre generaţii apare din prea mare grijă a generaţiei mai în vârstă şi din puternica personalitate pe care încearcă să şi-o manifeste generaţia tânără. De fapt, noi trebuie să-i înţelegem pe copiii noştri şi să-i iubim, dar să nu-i întărâtăm; să înţelegem că vom trăi ani mulţi şi buni pe pământ dacă vom fi ascultători părinţilor noştri.

Părinţii şi socrii vor înţelege dorinţa noastră, lupta noastră pentru formarea personalităţii noastre, iar noi vom înţelege grija lor. Desigur că un copil nu trebuie lăsat de capul lui. Dar nu trebuie bătut la cap continuu cu aspectele religioase, dacă el încă n-a început să perceapă acestea. Însă nici nu trebuie lăsat să nu se manifeste deloc religios. (...)

Deci, este aici o diplomaţie, un tact pe care trebuie să-l aplicăm cu copilul care încă nu doreşte să meargă pe drumul pe care dorim noi. Să nu uităm că omul se naşte religios, dar religiozitatea lui totuşi se cultivă.

 

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 34)