Vreau să mă fac călugăriţă

Aş dori să merg la mănăstire. Nu ştiu dacă se poate, nu ştiu unde să merg, ce condiţii trebuie să îndeplinesc, cu ce să merg şi cum să procedez. Cu recunoştinţă şi mulţumire şi pentru acest site şi pentru efort. Doamne ajută!

3 Aprilie 2012

Dacă vreţi cu adevărat să vă faceţi călugăriţă, atunci lumea întreagă să se împotrivească şi nu va putea nimic.
În primul rând, vă recomand o analiză atentă şi aprofundată a fiinţei voastre interioare.
Călugăria este: dor nestins şi ceresc de a te uni cu Dumnezeu, iubire feciorelnică de Hristos, vocaţie de Mireasă a Mirelui nemuritor, căutare a liniştirii şi rugăciunii, dorinţă de a fugi de lume cu tot ce înseamnă ea, pocăinţă până la moarte, ascultare necondiţionată de stareţă şi de părintele duhovnicesc, sărăcie de bună voie şi nevoinţă a trupului, rugăciune neîncetată şi pravilă respectată cu sfinţenie, feciorie a trupului până la moarte.
Călugăria nu este: un refugiu în calea deziluziilor, o reţetă pentru îndrăgostiţii iremediabil sau înşelaţii în dragoste, nu e o cale a comodităţii sau a lipsei de implicare socială sau familială, un apanaj al lenei sau un eufemism al ignoranţei.
În al doilea rând, trebuie să vorbiţi cu părintele duhovnicesc, el vă cunoaşte mai bine şi vă va spune ce este mai bine.
Al treilea lucru, dacă cele două au avut rezultat favorabil: căutarea unei mănăstiri în apropiere, sau mai departe, mergeţi acolo, vorbiţi cu stareţa, ea vă va spune care sunt condiţiile de intrare în monahism. Trebuie să ştiţi că trei ani veţi fi sora de mănăstire, timp în care vă puteţi răzgândi cu privire la monahism.
Dacă iubiţi copiii, plăcerile, posesiunile, sunteţi încăpăţânată, doriţi libertate, atunci se prea poate să nu fiţi de călugărie. Dacă iubiţi tăcerea, rugăciunea multă, singurătatea cu Dumnezeu, fecioria, munca, meditaţia la moarte, atunci dimpotrivă, sunteţi făcută pentru călugărie.
Doamne milueşte. Succes.
Pr. Ioan Valentin Istrati

Delia a răspuns:
24 Aprilie 2016

”Dacă iubiţi copiii, plăcerile, posesiunile, sunteţi încăpăţânată, doriţi libertate, atunci se prea poate să nu fiţi de călugărie.”
Toate celelalte le înțeleg...Sunt firești!...Dar...”Dacă iubiţi copiii” nu o înțeleg...Cum adică? Cum să nu iubești copiii? De ce? E împotriva firii! E împotriva divinității! Aștept un răspuns!

pr Andrei Atudori a răspuns:
22 Iunie 2016

Adică dacă iubești a copiii atât de mult încât îți dorești sau tânjești să ai proprii tăi copii, atunci poate nu este o ideea atât de bună să te gândești la calugărie. Acesta este, Delia, sensul cuvintelor părintelui.

Bucurii de la Domnul!

pr. Andrei

 

Ioanna a răspuns:
28 Aprilie 2016

Buna seara !

Ca o completare la intrebare mai sus adresata de Cristina, as avea si eu nevoie de un sfat, indrumare.

De ceva timp, am inceput un oarece urcus duhovnicesc, in special de cand tatal meu s-a mutat la Domnul. Nu o spun spre lauda, ci spre mirarea mea, insa nu am crezut ca pot sa ma rog atat, nu am luat in viata mea atat de in serios rugaciunea ca acum.Poate nu ma mai rog atat de mult cum am facut-o pana la parastasul de 40 de zile al tatalui meu, insa in continuare fac tot posibilul, cu ajutorul lui Dumnezeu sa fac Catisma a 18-a si Acatist pentru cei adormiti catre Dumnezeu Tatal.

Pe masura ce m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, m-au incercat si ma incearca tot felul de stari, in special faptul ca mi se par toate desertaciuni. Ma comport si traiesc in continuare ca un om normal, cu aspiratii lumesti insa in sufletul meu e o permanenta nemultumire fata de mine in primul rand si fata de oamenii cu care intru in contact. As vrea sa traiesc altfel, si sa gandesc altfel, sa nu mai cad in pacatul judecarii aproapelui, dar nu pot.

Simt nevoia sa merg tot mai des la Biserica, ascult foarte mult muzica psaltica si ma uit aproape non-stop pe Trinitas. Simt ca altceva nu ma mai bucura sau multumeste. Nu stiu exact ce se intampla cu mine, poate ma aflu in inselare gandind ca as putea avea chemare pentru viata monahala, ma incearca destul de des gandul asta. desi am vazut multe documentare cu marturii din viata monahala si stiu in mare ce implica, si stiu ca poate nu m-as adapta la stilul de viata de acolo si la programul de munca / ascultare, eu fiind o fire mai slaba ca pregatire fizica, in ideea ca nici aici in lume nu ma omor cu munca, am o oarecare rutina a mea si o stare de comfort din care greu ies.

Cu toate astea, gandul meu este mai mereu acolo si la cum ar fi daca....Stiu ca si in lumea asta am o datorie, inainte de toate am un credit la casa pe care nu as putea sa-l las in carca familiei pentru ca asta ar insemna sa fug de raspundere ceea ce nu se cuvine.

Stiu ca nu se vine la manastire din cauza neputintei din viata de mirean, insa simt si ca viata asta si rutina de zi cu zi nu ma mai implinesc.
Nu am ajuns inca si nu stiu daca voi ajunge la masura sa pun pe mine o haina fara sa-mi pese cum arat ( in lumea asta ma refer )

Simt o neliniste in suflet, mai am multe de imbunatatit in viata mea duhovniceasca, nu am inca o disciplina de la care sa nu ma abat orice ar fi, trec zile fara sa ma rog asa cum ar trebui, sunt inca egoista, vreau sa iasa mereu voia mea, ceea ce ma face sa inteleg ca nu sunt facuta pentru manastire, intrucat scopul vietii monahale este lepadarea de sine si curatirea de patimi. Gandul mortii il am aproape permanent in minte, mai ales de cand a murit tatal meu si din cauza mortii naprasnice pe care avut-o saracul, ma gandesc tot timpul ca pe oricare din noi ne poate astepta asta, fara sa gandim macar, ziua de maine nu ne-o promite nimeni, chiar daca suntem tineri, sanatosi, modul cum plecam din aceasta viata e o taina numai de Dumnezeu stiuta !

As avea nevoie de um sfat, o indrumare, orice....de la cineva avizat in domeniu....

Multumesc,

Ioana

pr Andrei Atudori a răspuns:
22 Iunie 2016

Ioana, cele mai bune sfaturi și îndrumari poți primi de la părintele tău duhovnic, care ar trebui să cunoască trăirile tale și felul în care pășești duhovnicește. Ceea ce pot să îți spus este să nu îți pierzi nădejdea și să Îl lași pe Dumnezeu să lucreze în viața ta!

Roagă-te mult, sfătuiește-te cu duhovnicul și Dumnezeu te va lumina și îți va arăta calea!

pr. Andrei

maicuta a răspuns:
19 August 2016

Incearca sa vezi cum e viata in m-re cateva zile. Ajuti putin la ascultare, stai la slujbe. Sunt manastiri retrase, cu viata linistita, departe de

zgomotul lumii, de agitatiile cotidiene.Daca te rogi si ceri cu inima sincera ajutorul lui Dumnezeu, nu te va lasa sa astepti prea mult raspunsul.

Spune:Maicuta Domnului, vreau sa fiu cu totul a ta şi a lui Dumnezeu. (daca vrei sincer asta). Imediat vine ajutorul din partea lui Dumnezeu.

Condiţia este însă să fii sinceră cu Dumnezeu şi cu tine.

Te voi pomeni şi eu la rugăciuni.

Cu dragoste în Hristos,

o măicuţă.

Un parinte. a răspuns:
11 Octombrie 2016

Mergi la manastire si nu mai asculta ce spun unii, ca e greu, ca tre sa faci metanii, sa iti tai voia in toate,etc... Nu e asa. Si in Manastire sunt neputinte si patimi si oricine e bine venit. Urcusul se face incet. Unde nu poti, spui, cand vrei sa iesi la plimbare ,iesi, ba se dau si concedii.. Unii vorbesc de sarcini grele pe care ei nici cu varful degetului nu vor sa le atinga. Vino si vezi surioara mea, apropo, acel dor neostoit de a te uni cu Dumnezeu se dobandeste tot in rugaciune, din ce in ce mai mult. Vii cu ce ai si cu cat poti. Ce cunoastere de sine? Pai dacs ai sa astepti sa te cunosti pe tine... Te prinde a doua venire.. filozofeli aiurite.. Spune Sfantul Simeon Noul Teolog, ca e mai primit la Dumnezeu un inceput cu slabiciuni, dar fierbinte, decat unul calculat si rece. Astia care calculeaza, au mandrie multa. Si nici nu sporesc, ba nici pe altii nu i lasa. Suntem pacatosi. Unii se cred nesm ales, acees sunt vai de capul lor, numai calugari nu sunt. Rodul vietii calugaresti e smerenia adevarata, sa te vezi sub toata zidirea, spurcaciune ,nevrednic de a petrece cu oamenii, ba nici cu cainii. Majoritatea insa dobandesc constiinta asta falsa ca ei sunt mantuiti, ca ei nu fac cutare... In fine, am vrutmsa ti zic atat: vino soro cu noi si cu Hristos la Cruce, asa cum esti, ca Hristos n a venit sa i cheme pe cei drepti.. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi..
Dumnzeu sa ti ajutte! Si neaparat, roaga te si pentru mine!

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: călugărie

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons