Contribuția Bisericii în acțiunile diplomatice româno-maghiare

În timpul acestor zile decisive pentru destinul neamului nostru, deputatul Vasile Goldiş a ţinut o legătură permanentă cu Episcopul Ioan I. Papp şi cu Episcopul Miron Cristea, care a venit de la Caransebeş pentru a urmări îndeaproape dezbaterile din Arad. Sfaturile primite de la episcopii noştri au avut darul să asocieze Biserica la adoptarea atitudinilor şi hotărârilor luate şi să contribuie la soluţionarea problemelor.

În afară de activitatea bisericească şi de ordin spiritual, episcopii români i-au ajutat pe conducătorii poporului în toate acţiunile lor pe teren naţional. Sprijinul acesta a fost multilateral şi nelimitat. Au făcut parte integrantă din marea mişcare populară şi din unitatea dinamică a tuturor factorilor naţionali care au pregătit actul de la Alba Iulia, care au plămădit şi au înfăptuit libertatea şi unirea românilor.

Sub presiunea manifestaţiilor tot mai stăruitoare ale maselor populare române, care, în toate întrunirile ce erau ţinute pe teritoriul locuit de români, îşi afirmau neclintita lor voinţă de a-şi hotărî soarta lor, Consiliul Naţional Român Central din Arad a trimis, în ziua de 9 noiembrie 1918, guvernului maghiar, un ultimatum telegrafic, prin care cerea ca până la 12 noiembrie 1918, ora 18, să-i fie predate sub deplina stăpânire şi administrare, fără nicio condiţie, toate comitatele din Transilvania, Banat şi părţile ungurene, invocând în sprijinul acestei note dreptul de autodeterminare recunoscut de toată lumea, chiar şi de guvernul de la Budapesta.

Cu câteva ore înainte de expirarea ultimatului, Consiliul Naţional Român Central a fost înştiinţat telegrafic, de guvernul lui Károlyi Mihály, că va sosi a doua zi dimineaţa, la Arad, ministrul naţionalităţilor, profesorul dr. Jászi Oszkár, însoţit de o delegaţie, care va aduce răspunsul cu privire la pretenţiile româneşti. Tratativele româno-maghiare s-au desfăşurat la Arad timp de două zile. Românii erau categorici şi nu cedau nimic din drepturile lor, iar reprezentantul guvernului maghiar preconiza soluţii care cuprindeau în miezul lor negarea dreptului de autodeterminare. Prezenţa românilor la aceste tratative a fost un suport moral şi o încurajare pentru menţinerea fără concesiuni a punctului de vedere românesc.

Consiliul Naţional Român Central l-a însărcinat cu conducerea tratativelor pe deputatul Vasile Goldiş, care era secretarul episcopiei, în timpul acestor zile decisive pentru destinul neamului nostru, acesta a ţinut o legătură permanentă cu Episcopul Ioan I. Papp şi cu Episcopul Miron Cristea, care a venit de la Caransebeş pentru a urmări îndeaproape dezbaterile din Arad. Sfaturile primite de la episcopii noştri au avut darul să asocieze Biserica la adoptarea atitudinilor şi hotărârilor luate şi să contribuie la soluţionarea problemelor.

În seara zilei de 14 noiembrie 1918, s-a încheiat procesul milenar dintre Austro-Ungaria şi poporul român, care şi-a redobândit libertatea. Împăratul Carol de Habsburg a abdicat de pe tronul Ungariei în ziua de 13 noiembrie 1918, iar guvernul maghiar se pregătea să proclame republica în ziua de sâmbătă 16 noiembrie.

(Aurel Cosma, „Biserica Română din Banat și Unirea de la Alba Iulia”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, Vol. I, Basilica, București, 2018, pp. 63-64)

Ultimele din categorie