Dacă ai să primești gândurile și ai să zăboveşti asupra lor, nu este de mirare că va apărea și încuviinţarea faţă de ele; atunci ele vor deveni și mai greu de alungat.

După încuviințare, apar dorințele rele de a săvârși o nelegiuire sau alta. Dorințele nehotărâte se opresc până la urmă asupra unui anumit păcat, apare hotărârea, și gata păcatul! Ușa inimii este trântită la perete.

Îndată ce apare încuviințarea la păcat, se năpustește înăuntru satana și începe să tiranizeze sufletul. Sărmanul suflet este atunci gonit și istovit întru săvârșirea faptelor netrebnice, ca un rob sau ca un dobitoc de samar. De n-ar fi îngăduit omul gândurile rele, nu s-ar fi întâmplat nimic de felul acesta.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 236)