Una dintre provocările de a fi părinte este acordarea libertății copiilor de a acționa din proprie inițiativă. Acest lucru este esențial pentru dezvoltarea lor, atât spirituală, cât și pentru viața lor în această lume. Când copiii sunt foarte mici, noi îi protejăm cu atenție pentru că ei încă nu sunt capabili să-și folosească inteligent propria voință. Dar pe măsură ce cresc, vine un moment când controlul slăbește puțin.

Nu vrei să faci greșeala de a-l controla exagerat, forțându-l în mod constant să facă ceea ce dorești, deoarece acest lucru va conduce doar la îndepărtarea copilului de tine. Dar ei încă mai au nevoie de un pic de supraveghere, pentru a nu cădea în necazuri grave.

Părintele Paisie folosește analogia cu o grădină pentru a explica modul în care acest lucru ar trebui să funcționeze într-o relație sănătoasă între copil și părinte. El scrie:

„Părinții nu-și pot ajuta copiii cu forța, ei îi sufocă… Pot veghea asupra copiilor pentru a-i menține pe cale, dar fără a crea o distanță între ei. Ei ar trebui să facă ceea ce un grădinar bun face când plantează un copac mic: el îl leagă cu blândețe de un țăruș rezistent, împiedicându-l să crească strâmb și de a nu fi vătămat când vântul bate puțin din dreapta, puțin din stânga. Îl udă în mod regulat, având grijă ca ramurile să-i crească. El poate, de asemenea, să-l împrejmuiască, astfel încât caprele să nu îl mănânce, pentru că în cazul în care caprele îi mănâncă ramurile și îl trunchiază, copacul va fi distrus. Un copac trunchiat nu poate aduce rod, și nici nu poate oferi umbră. Odată ce ramurile cresc mari și puternice, atunci grădinarul îndepărtează împrejmuirea, și copacul poate rodi, și poate oferi odihnă cu umbra sa caprelor, oilor și oamenilor”.

Adesea părinții vor încerca să își ancoreze copiii cu un „laț puternic”. E nevoie însă de o legătură gingașă. Ei au nevoie de spațiu pentru ei, pentru ca să facă propriile alegeri, încetul cu încetul. În timp ce ei descoperă consecințele acțiunilor lor, poți consolida comportamentul lor cu învățăturile Evangheliei. În acest fel, ei pot învăța cum să-și folosească voința liberă în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu. Ei pot învăța cum să aleagă, astfel încât să primească o viață bună datorită lui Hristos. În timp ce facem acest lucru, trebuie să ne amintim să ne rugăm constant pentru ei, rugându-L pe Dumnezeu să-i călăuzească în alegerile lor.

Dacă l-am legat prea strâns ca și cu un laț, spunând întotdeauna „nu”, copilul se poate răzvrăti și îți poți pierde toată autoritatea; de fapt, din punctul lui de vedere, vei deveni o influență negativă. Restricțiile trebuie alese cu grijă, și întotdeauna bazate pe dragostea voastră și înțelegerea nevoilor lui de a se dezvolta. Un copil nu va înțelege întotdeauna dragostea din spatele „nu”-ului tău, dar atunci când acesta este folosit logic, va avea o influență pozitivă.

Cel mai rău lucru este să tratăm copilul ca pe un prieten. În cele mai multe cazuri, nu ne certăm prietenii, ci doar îi acceptăm așa cum sunt. Noi nu încercăm să-i facem mai buni. Dar copiii noștri au nevoie de călăuzirea noastră pentru a se dezvolta în mod corespunzător. Trebuie să fim capabili să spunem „nu” atunci când este necesar, fără să simțim că ne vor respinge. Este necesar să asigurăm întotdeauna puțin spațiu pentru propriile lor alegeri și să le permitem să facă mici greșeli, astfel încât ei să poată învăța să facă alegerea cea bună pe cont propriu, și să simtă modul în care îi călăuzim cu dragoste.

Includeți-i în rugăciunile voastre mereu, și rugați-vă cu ei în fiecare zi. Rugăciunea zilnică este esențială pentru creșterea noastră spirituală, ca adulți și copii. Este cel mai bine atunci când familia se roagă împreună zi de zi.

(Sursa: orthodoxwayoflife.blogspot.ro)