Copiii au nevoie să înveţe că nu pot primi mereu ceea ce vor

Este greu să ştii unde să te opreşti când te adaptezi la cererile copiilor tăi. Una este să le găteşti mâncarea lor preferată de ziua lor sau să îi laşi să poarte ţinuta lor favorită la o petrecere. Alta este dacă ei se aleg de fiecare dată cu meniul lor preferat sau dacă nu mai poţi pleca de acasă fiindcă prichindelul refuză să plece cu altă pereche de pantaloni decât cei care îi plac lui, iar aceia sunt la spălat. Vei şti că s-a ajuns prea departe dacă te simţi fără ieşire sau iritat, iar întreaga familie este prizoniera capriciilor celui mic.

Cedarea, permisivitatea, aşteptările prea modeste şi atitudinea îngăduitoare sunt reacţii care subminează obiectivele noastre pe termen lung. Uneori părinţii se tem nu fie prea stricţi sau să nu îi lase prea mult pe copii să se lupte singuri. Unii părinţi se simt prea obosiţi să facă faţă strădaniei ce urmează stabilirii unor limite sau le e dificil să îşi vadă copilul supărat ori furios pe ei. Unii părinţi au aşteptări mai mici de la copiii lor sau sunt atât de capabili, încât se ocupă ei de toate nevoile copiilor lor.

Aceste reacţii nu slujesc interesul copilului. Copiii au nevoie să se lupte ei înşişi ca să se dezvolte. Dacă salvezi un copil de la asemenea lupte făcându-i pe plac sau cedând la pretenţiile lui, copilul îşi va pierde respectul pentru tine. Dacă aşteptările pe care le ai de la copiii tăi sunt prea mici sau dacă le preiei tu, deşi ar putea foarte bine să-şi poarte de grijă singuri, ei nu vor afla ce lucruri pot reuşi să facă. E greu şi să fii ferm şi să îi înveţi pe copii să-şi poarte de grijă singuri, dar nici una dintre cele două variante nu este la fel de dificilă ca atunci când trăieşti alături de nişte copiii răsfăţaţi.

Este greu să ştii unde să te opreşti când te adaptezi la cererile copiilor tăi. Una este să le găteşti mâncarea lor preferată de ziua lor sau să îi laşi să poarte ţinuta lor favorită la o petrecere. Alta este dacă ei se aleg de fiecare dată cu meniul lor preferat sau dacă nu mai poţi pleca de acasă fiindcă prichindelul refuză să plece cu altă pereche de pantaloni decât cei care îi plac lui, iar aceia sunt la spălat. Vei şti că s-a ajuns prea departe dacă te simţi fără ieşire sau iritat, iar întreaga familie este prizoniera capriciilor celui mic (adesea, chiar mezinul familiei).

Pentru a se împlini în viaţă, copiii au nevoie să înveţe cum să se lupte cu faptul că nu primesc mereu ceea ce vor. Dacă ne iubim copiii, îi vom învăţa acest lucru mai devreme sau mai târziu. Urmăreşte ce prilej îţi oferă viaţa din când în când să îi ajuţi pe copiii tăi să accepte faptul că nu primesc ce vor. Este greu, dar este o nepreţuită lecţie de viaţă.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, p. 62)

De la același autor

Ultimele din categorie