Este o grijă întâlnită frecvent în rândul părinților. Ne întrebăm: Vor ajunge oare copiii noștri să se descurce în viață, să treacă peste necazurile și încercările pe care viața ni le pune înainte, să reușească să se întrețină singuri și să-și păstreze credința ortodoxă strămoșească? Copiii trebuie educați, dar odată cu dezvoltarea lor fizică și emoțională trebuie să le stabilim câteva limite, care trebuie înțelese și respectate; ei trebuie să participe la treburile casnice și mai ales să asculte de sfaturile părinților. Noi, ca părinți, trebuie să alegem de multe ori între a-i face fericiți pe copiii noștri, pentru un timp scurt, și a-i învăța lecțiile de viață, mult mai importante.

Doctorul Mark Bertin susține că ultimele studii în domeniu relevă faptul că cei mici beneficiază cel mai mult din strategiile sau acțiunile care îi ajută în dezvoltarea stăpânirii de sine și a elasticității emoționale. Aceste strategii implică „a spune nu”, a pune limite și a nu încerca să îi facem ascultători prin împlinirea dorințelor lor.

Sfaturile doctorului Mark Bertin sunt în total acord cu învățătura Bisericii. Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie mai întâi să biruim patimile care ne stăpânesc. Ne trebuie multă stăpânire de sine pentru a ne uni cu Dumnezeu, pentru a-I împlini Poruncile, pentru a trăi o viață virtuoasă și mai ales pentru a ne mântui. Această stăpânire de sine se poate învăța de la o vârstă fragedă.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: Copii care sunt supuși și au frică de Dumnezeu vor găsi o nemărginită sursă de fericire, chiar și în această viață scurtă pe care o trăim pe pământ. Tinerii cărora le veți da o educație bună nu se vor bucura numai de respectul celor din jur, ci vor deveni mai dragi și vouă înșivă. Dragostea pe care o veți avea pentru ei va fi mai mult decât o simplă dragoste, va fi rodul virtuților sădite în inimile lor. Pentru aceasta, la bătrânețile voastre veți primi în schimb de la ei o dragoste și o purtare de grijă necondiționată. Ei vă vor fi suportul material și spiritual al bătrâneților voastre... De aceea vă rog să aveți grijă de copii voștri și să-i educați în frica de Dumnezeu; gândiți-vă la mântuirea sufletelor lor. Dumnezeu v-a pus ca învățători și conducători ai familiilor voastre, de aceea este de datoria voastră să le purtați de grijă.

Și Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului (Efeseni 6, 4). Este foarte important să ne creștem copiii în frică de Dumnezeu, învățându-i să-și respecte părinții și pe cei din jur și să-L iubească din toată inima pe Dumnezeu. Cel mai important element al acestei educații este familia. Noi, ca părinți, trebuie să fim exemple pentru copiii noștri, trebuie să le arătăm ceea ce și Hristos ne-a învățat prin întruparea, pătimirile și Învierea Sa, punând noi înșine în practică aceste învățături. Trebuie să-i învățăm să își recunoască greșelile și să descopere puterea iertării aproapelui. Mai ales rugăciunea trebuie să aibă un loc de căpătâi în viața noastră și a copiilor noștri. Un copil care este crescut într-o familie în care rugăciunea nu lipsește din viața de zi cu zi, când se va maturiza va înțelege importanța rugăciunii și, mai ales, o va practica. Când ne împărtășim noi cu Sfânta Împărtășanie, să îi cuminecăm și pe copiii noștri, învățându-i  despre importanța Sfintelor Taine prin exemplul nostru personal.

Foarte ușor putem, însă, să exagerăm cu atenția pe care o acordăm copiilor noștri. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul ne avertizează în acest sens: Mulți părinți le fac rău copiilor lor, fără să-și dea seama, prin manifestarea într-un mod nepotrivit a dragostei pe care o au pentru ei. De exemplu, dintr-o dragoste exagerată pentru copilul ei, o mamă l-ar pupa și l-ar strânge în brațe fără măsură, spunându-i: „Ce copil nemaipomenit ești!” sau „Ești cel mai cuminte băiat din toată lumea!”. Prin urmare, încă de la o vârstă fragedă (când încă copilul nu e în stare să înțeleagă sau să-și exprime dezacordul față de ceea ce aude sau vede), cel mic dobândește o părere foarte bună despre el însuși, gândind despre sine și considerându-se a fi cel mai frumos și cel mai deștept. Astfel nu va mai avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și de Harul Lui și nici nu I-l va cere. Printre cei care vor avea de suferit mai târziu din pricina acestui comportament greșit se numără și părinții. Oare chiar credeți că acei copii vor asculta în liniște de sfatul părinților, bineștiind că ei sunt cei mai deștepți și mai frumoși copii de pe Pământ și că ei le știu pe toate? Din această pricină părinții sunt datori să-și educe copiii în dreapta credință, ferindu-i de orice fel de exagerări, conștienți fiind de faptul că ei poartă nu numai responsabilitatea pentru propriile fapte, ci și mai ales pentru cele ale copiilor lor.

Misiunea noastră este aceea de a crește sfinți, pe care Dumnezeu îi va primi în Împărăția Sa. Ca să reușim în această misiune, trebuie să devenim noi înșine sfinți. Iată ce spune Sfântul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul: Părinții trebuie să se dăruiască în totalitate dragostei lui Dumnezeu. Trebuie să devină sfinți în relația cu copiii lor, prin blândețe, răbdare și iubire. Bucuria care va veni asupra lor făcând aceasta va aduce cu ea și Harul Duhului Sfânt, care se va revărsa asupra pruncilor lor. În general, părinții poartă vina comportamentului necuviincios al copiilor, iar acest comportament nu se poate îndrepta prin mustrări, pedepse sau severitate. Dacă părinții nu duc o viața plină de virtuți și nu își arată iubirea unul altuia, diavolul îi va chinui prin comportamentul necuviincios al copiilor. Dragostea, armonia și înțelegerea între părinți sunt elementele-cheie în educația și formarea copiilor. Aceste lucruri vor oferi un minunat sentiment de securitate și siguranță în viața lor.