Spiritualitatea răsăriteană împărtăşeşte convingerea că părinţii ce aduc pe lume, cresc şi educă mai mulţi copii sunt, pe de o parte, împreună creatori cu Dumnezeu, iar pe de altă parte, au la dispoziţie o cale frumoasă şi înaltă de dobândire a mântuirii. Dacă Dumnezeu este Creatorul prim al tuturor, Cel ce le-a adus pe toate de la nefiinţă la fiinţă şi prin conceperea şi naşterea de prunci, dobândesc statutul de colaboratori ai Lui sau de autori secunzi. Dacă numai Dumnezeu poate crea ceva din nimic, părinţii pot perpetua ceea ce Dumnezeu a creat, prelungind, astfel, în timp, lucrarea Sa crea­toare, de la facerea lumii şi a omului.

(Pr. prof. dr. Ioan C. Teşu, Familia contemporană, între ideal şi criză, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, pp. 188-189)