Încă din pruncie trebuie să insuflăm în sufletul copilului sentimentul responsabilităţii pentru greşelile săvârşite şi cel al datoriei. Copiii, ca şi părinţii, trebuie să trăiască cu frica de a păcătui, cu sentimentul de căinţă, care începe odată cu învăţarea cuvântului „iartă” chiar şi pentru cele mai mici greşeli. Copilul trebuie să aibă sentimentul de ruşine pentru cuvintele, faptele şi sentimentele nepermise. Înrădăcinarea în conştiinţa copilului a noţiunii de păcat cere un mare tact şi multă înţelepciune din partea părinţilor. Ea este îngreunată de faptul că societatea de azi a pierdut noţiunea de păcat, dar mai ales sentimentul de ruşine şi modestie. Iar fără acestea curăţia sufletească şi trupească se păstrează cu greu.

Educaţia religios-morală se realizează mult mai uşor atunci când copilul este îndrumat de un duhovnic, întrucât copiii receptează mult mai uşor sentimentul de respect faţă de el, care i se cuvine datorită rangului şi poziţiei acestuia. Până la începutul şcolii, părinţii le vor povesti copiilor cele mai importante evenimente din istoria sfântă, îmbinând lecturile biblice cu date astronomice, geologice şi istorice: copiii trebuie obişnuiţi să înfrunte influenţa propagandei anticreştine.

(Pr. prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2009, p. 68)