Un raport din anul 2023 intitulat sugestiv „Salvați copiii” arăta că, în România, vârsta la care copiii încep să petreacă singuri timp online este cea de 7 ani, că 96% dintre copiii care folosesc internetul o fac de pe telefonul mobil; peste 90% dintre ei declară că au cel puțin un profil sau un cont pe o rețea socială; 27% dintre copii afirmă că, într-o zi obișnuită de școală, petrec peste 6 ore online pentru a-și verifica dispozitivul pe care navighează. În weekend și în timpul vacanțelor, 48% dintre copii petrec peste 6 ore pe zi online, iar 31% și-au neglijat obligațiile școlare sau activitățile de familie. 28% dintre internauți au încercat să petreacă mai puțin timp online, fără a reuși; 13% au neglijat programul de masă și de somn pentru a fi online. 23% dintre utilizatorii tehnologiei digitale au resimțit sentimente pronunțate de disconfort emoțional, ca urmare a conținuturilor vizionate. 

O mare parte a fetelor care folosesc tehnologia s-au simțit jignite de anumite atitudini și comportamente din spațiul digital, iar în 44% dintre situații, stările declarate erau fobie, anxietate, depresie, slabă stimă de sine. 43% dintre utilizatorii tehnologiei postează informații personale, precum fotografii, adresă, școala la care învață sau locurile pe care le frecventează. În privința conținuturilor urmărite, 48% nu verifică aproape deloc obiectivitatea informațiilor postate în spațiul digital. Pentru 61% dintre internauți, principalele imagini care le-au generat disconfort, mai ales în cazurile fetelor, au un conținutul violent sau sexual. Doar 2 din 10 copii încearcă să discute aspectele negative sesizate în spațiul virtual cu o altă persoană, în mod predilect adultă, cum ar fi părinții sau frați mai mari. 43% dintre utilizatorii de tehnologie au primit și vizionat mesaje cu un conținut sexual în mediul virtual, iar 22% dintre aceștia, chiar zilnic sau măcar săptămânal. La 20% dintre ei li s-au cerut fotografii sau clipuri cu părțile intime, mai ales la fete, în timp ce 5% recunosc că au postat sau trimis astfel de mesaje cu un conținut sexual, mai ales băieți.  Peste 63% dintre copii folosesc tehnologia pentru a se juca online, singuri sau alături de alți copii, iar 40% dintre ei participă la jocuri destinate exclusiv publicului adult[1]. 

Tot cu referire la cazul României, cercetătoarea Adina-Brândușa Baciu a constatat că cei mai mulți copii (53%) au primit primul dispozitiv digital pentru că și-au dorit ei – dar în cazul unui procent destul de mare de copii (23,1%) a fost dorința părinților de a le oferi acestora un device. Unui procent de 11,1% li s-a oferit un gadget pentru că aveau ceilalți colegi, prieteni și ei nu aveau, iar pentru 12,8% a fost un cadou-surpriză de la persoane cunoscute, de la nași, prieteni etc[2]. În privința utilizării internetului, aceeași cercetătoare a observat că 74,5% dintre subiecți folosesc un gadget pentru informare, 63,5% pentru documentare școlară, 19,1% pentru împlinirea atribuțiilor de serviciu, 67% pentru a asculta muzică, iar 14,7% pentru a efectua diverse calcule.

Informarea rapidă, documentarea pentru școală și audierea muzicii preferate au reprezentat principalele motive de a utiliza calculatorul, tableta sau laptop-ul pentru cei mai mulți dintre respondenți. Unii au afirmat că, atunci când întâlnesc pe cineva cu care nu sunt dispuși să comunice, se prefac că vorbesc la telefon și pleacă, în cadrul așa-numitei „strategii de evitare”. Alții că folosesc terminalele pentru a citi cărți online, pentru cumpărături și divertisment, seriale, editare foto/ video, pentru spargere de conturi sau organizarea unor proiecte cu profit financiar[3].

Internetul este accesat de 91,6% dintre consumatorii de servicii digitale pentru socializare (Facebook, Twitter), de 90,3% pentru cumpărături și tranzacții bancare, de 84,0% pentru cercetare sau documentare, de 69,4% pentru recreere și divertisment, de 68,7% pentru știri, de 56,3% pentru întâlniri sexuale, de 45,1% pentru diseminarea diverselor informații, de 34,7% pentru gambling (jocuri de noroc și loterie), de 24,3% pentru gaming (jocuri video), 20,1% pentru blogging tradițional (exclusiv Twitter) și de 13,2% pentru întâlniri și discuții pe chat[4].

Înaintea pandemiei de Covid-19, 42,3% dintre persoane utilizau un device între o oră și trei ore zilnic, 27,6% între patru și cinci ore pe zi, 17,2% între șase și nouă ore pe zi, 5,6% mai puțin de o oră pe zi și 7,1% mai mult de 10 ore pe zi[5]. Pandemia de Covid-19 a influențat  comportamentul digital, spațiul virtual devenind atât un mijloc de informare generală, cât mai ales de evadare în fața atacurilor de anxietate și depresie tot mai pronunțate. Acestea erau cauzate mai ales de interdicția de a ieși din casă și de a socializa cu alte persoane. Omul este o ființă socială, dialogică și simte nevoia de a primi și comunica idei, sentimente, stări sufletești. Izolarea lui și interdicția de a cultiva relații sociale, însingurarea sa, toate au efecte negative asupra sănătății fizice și psihice a lui. 

În ceea ce îi privește pe copii, mutarea orelor online a impus o prezență a lor mai îndelungată în fața ecranelor, ajungându-se de la 6-8 ore zilnic, înainte de pandemie, la 9-11 și chiar 12 ore în timpul acesteia, inclusiv prin școala online. După încheierea pandemiei și reluarea activităților în format fizic, deși ne-am fi așteptat ca timpul petrecut de copii în fața ecranelor să se diminueze, s-a constatat că acesta a crescut la 10-12 pe zi, în unele cazuri chiar 14 ore, și în scop nu educativ, cât mai ales recreativ. 

Aspectul cel mai îngrijorător, din perspectiva creșterii, formării și dezvoltării copiilor îl constituie faptul că cifrele cele mai ridicate privind supraexpunerea sau abuzul de tehnologie digitală sunt întâlnite la adolescenți. Este bine știut faptul că puterea de discernere, spiritul critic, capacitatea de amânare a recompenselor specifice cortexului frontal se maturizează deplin spre vârsta de 25-26 de ani. Am putea spune că a permite copiilor accesul fără reguli stricte la tehnologia digitală este ca și cum i-am trimite noaptea într-o pădure periculoasă, bazându-ne pe simțul lor de orientare și pe instinctul de supraviețuire, cu speranța că nu vor întâlni nicio primejdie pe care, oricum, nu i-am învățat cum să o înfrunte. Sau este ca și cum i-am lăsa să intre într-un adevărat „Jurasic Park” digital, crezând în grija producătorilor de tehnologie de a apăra copiii noștri de pericole și de a le oferi conținuturi exclusiv pozitive și potrivite vârstei lor și intereselor educaționale.