În frageda copilărie nu există greutăţi deosebite în problema mersului la biserică: copiii merg singuri cu plăcere la biserică dacă merg părinţii – de fapt, cu atâta plăcere, că în această perioadă pur şi simplu nu este nevoie de constrângere.

Trăirile religioase ale copilului sunt mult amplificate de grija ca în camera lui să fie iconiţe, să fie aprinsă candela, să fie împodobită camera cu flori la praznice şi aşa mai departe. Dacă toate acestea se fac nu în scopuri pur educative (mai devreme sau mai târziu, copiii înţeleg asta, şi atunci poate avea loc imediat o răcire faţă de viaţa religioasă), ci răspund întregului mod de viaţă al familiei, le sunt de mare ajutor copiilor. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 93)