Copilăria şi ora de religie – temelia unei vieţi creştine

Pr. Constantin Cristian Andron

Copilăria petrecută sub streaşina bisericii m-a făcut să-mi exprim dorinţa de a pune pe hârtie câteva gânduri în calitate de tânăr profesor debutant de religie, preot şi tată. Puţina mea experienţă pluriconfesională m-a determinat să aşez aceste idei când am auzit că trebuie completată o cerere pentru ca elevii să participe la ora de religie. M-am gândit în primul rând să le prezint copiilor avantajul studierii orei de religie, iar ca preot să le explic apropierea legăturii sau dialogul liber cu Dumnezeu. Din perspectiva părintelui, ca şi tată, le-am spus că dacă nu luăm atitudine acum, de mâine este posibil să fie prea târziu, astfel încât viitoarele generaţii s-ar putea să nu mai aibă această binecuvântare de a studia religia.

Părinţilor le-am vorbit şi despre cum comunicăm informaţia, dar şi ce evaluăm şi cum o evaluăm. Ca şi profesor de religie debutant, am văzut evaluarea şcolarilor totdeauna raportându-mă la ce răspuns voi da eu în faţa tronului de judecată al lui Hristos. Un alt aspect pe care noi profesorii de religie trebuie să-l subliniem la oră este interdisciplinaritatea şi apropierea elevilor de Creatorul şi Învăţătorul nostru suprem, raportându-ne permanent la relaţiile dintre semeni şi divinitate.

Raportarea la cuvintele Scripturii!

Rezultatul orei de religie nu poate fi imediat ca la celelalte discipline, însă cu siguranţă profesorul nu trebuie să se impună pentru a transmite ceva, ci, dimpotrivă, trebuie să trăiască şi să simtă ceea ce el predă şi evaluează. Evaluarea elevilor în cadrul orelor de religie nu îşi va atinge obiectivele dacă nu se ţine cont de valenţele pedagogice şi raportarea la cuvintele Scripturii:„Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11,29).

Pentru ca evaluarea la ora de religie să fie clară şi responsabilă trebuie să avem în vedere dezvoltarea şi perfecţionarea comunicării în cadrul disciplinei, care poate ajuta la receptarea mai clară a mesajului şi a informaţiilor. Putem să ne ajutăm şi de limbajul nonverbal pentru ca receptorii să înţeleagă mai bine informaţia. Orice detaliu caracteristic ştiinţei comunicării contează în transmiterea informaţiei, de aceea este bine să ne modelăm şi să ne alegem foarte clar tipul de comunicare cu care dorim să ne identificăm şi care se pliază responsabil pe personalitatea fiecărui individ, astfel legătura sau dialogul dintre copii şi Dumnezeu poate fi evidenţiată mai clar şi pragmatic.

Ora de religie îi învaţă pe copii să se trezească şi să adoarmă cu Dumnezeu, Tatăl cel Ceresc, pe care cu toţii Îl rugăm să ne dăruiască pâinea cea de toate zilele.

Profesorii de religie nu doresc răul copiilor noştri

Români! Să luăm atitudine ca să nu ne pierdem identitatea religioasă, să avem curajul să mărturisim credinţa Bisericii printr-o simplă semnătură, nu ca strămoşii noştri care au luptat pentru pământul, ţara şi religia noastră. Arma cu care luptăm astăzi este semnătura noastră pentru ora de religie. Nu vă abandonaţi copiii în lumea plină de oferte tentante, rămâneţi creştini români, pentru ca pruncii noştri să vină mâine sau mai târziu la crucea mormintelor noastre şi să ne mulţumească pentru actul de mărturisire sau testamentul pe care l-am făcut prin semnarea cererilor pentru susţinerea orei de religie. Să nu ne lăsăm înşelaţi, dând crezare fiilor celui rău, pentru că profesorii de religie nu doresc răul copiilor noştri, ci doar încearcă să-i apropie pe copii de Creatorul lor, să folosească un limbal religios pentru a-şi putea mărturisi credinţa, să le formeze anumite virtuţi creştine şi să manifeste atitudini de acceptare, înţelegere şi respect faţă de cei de alte credinţe şi convingeri.

Părinţii împreună cu preotul pot oferi copiilor bucuria copilăriei; grijile cele lumeşti sunt lăsate deoparte, iar joaca şi veselia se identifică pe chipul copiilor noştri. Astăzi ne revine sarcina conştient şi responsabil să le oferim copiilor-elevi şansa copilăriei, însă împreună cu profesorul de religie, deoarece el, ca şi părinţii, poate pentru câteva minute (50 minute) să ofere elevilor un timp al copilăriei şi al rugăciunii.

De la amvon sau de la catedră, de la arhiereu până la simplu credincios, în Duminica Ortodoxiei, noi românii am arătat cât de importantă este ora de religie. Le mulțumim părinţilor care deja şi-au înscris copiii şi îi îndemnăm în continuare pe cei care nu au avut timp, să meargă şi să opteze pentru câteva clipe de copilărie. Am convingerea că prin susţinerea pentru înscrierea copiilor noştri la ora de religie, a Sfântului Sinod, a laicatului sub egida Asociaţiei APOR, a preoţilor, a directorilor de şcoală, a profesorilor, şi mai ales a noastră, a părinţilor, dăm răspuns bun în faţa lui Dumnezeu, prin înscrierea tuturor copiilor noştri indiferent de cultul din care facem parte.