Copilul este ca o punte între soți, încât cei trei devin un trup, căci el leagă cele două părți ale fiecăruia. Căci așa cum, dacă există două cetăți pe care un râu le desparte cu desăvârșire, părțile devin o singură cetate dacă un pod leagă o parte a cetății de cealaltă, la fel se întâmplă și aici, și mai mult, când podul acesta este din aceeași ființă, cu același scop. Așa cum corpul și capul alcătuiesc un trup, însă sunt despărțite prin gât, la fel și aici. Deci mai mult se leagă, cu toate că sunt despărțiți, căci aflându-se în mijloc, unește amândouă părțile. Și la el se întâmplă și într-o horă, care în timp ce este despărțită în două, o parte vrea s-o apuce spre stânga și cealaltă spre dreapta, și astfel face ocol, sau așa cum, dacă toți sunt adunați, și întinzându-și mâinile devin una, pentru ca mâinile care au fost întinse nu îngăduie să fie două cercuri. Prin urmare, de aceea a și spus cu acrivie că nu vor fi trup, ci: "într-un trup" legați, adică prin trupul copilului.  

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur, Volumul III, Nunta, familia și problemele lor, Editura Egumenița, 2012, p. 118-119)