Îngrozitoare, foarte îngrozitoare boală este, suflete, iubirea de sine. Acest obicei rău, pentru că se întăreşte vreme îndelungată în sufletele noastre, are nevoie de nevoinţe şi eforturi mari până când va fi alungat din noi. Cândva a existat o perioadă când eu şi tu eram liberi de aceste patimi şi aveam o viaţă pe deplin liniştită şi netulburată, săturându-ne cu gândurile înalte şi curate ale dorinţelor dumnezeieşti, când nu ne frământam nici pentru slava deşartă, nici cu vreo ceartă, nici cu invidia, nici cu mândria ci năzuiam mereu la înţelepciunea simplă şi blajină fiind încurajaţi de dorinţa binelui desăvârşit. Creatorul nostru, suflete, este simplu şi nu este părtaş la nici un fel de rău şi de viclenie. Acesta este singurul bine, singura înţelepciune şi singurul adevăr. El este milostiv, darnic, cu totul sfânt şi drept. Din El se revarsă din belşug orice sfinţenie, orice bunătate şi toate darurile duhovniceşti.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 100)