Și credința e tot un dar de la Dumnezeu
Ca să vă spun în puţine cuvinte, am crezut numai în cuvintele lui Dumnezeu şi Omul, şi Dumnezeul meu m-a primit la El cu această credinţă!
Precum vedeţi fraţii mei, precum ştiţi foarte bine, eu n-am ţinut nici posturi multe şi covârşitoare şi n-am făcut nici privegheri, nici culcări pe jos şi nici la alte asprimi asemănătoare, care întrec măsura, nu mi-am supus trupul, ci mi-am cunoscut nevrednicia mea, m-am gândit la păcatele mele, m-am învinovăţit pe mine însumi şi m-am smerit şi Multmilostivul şi Atotbunul Dumnezeu m-a izbăvit de acestea, precum zice David: „Smeritu-m-am şi m-am mântuit”.
Ca să vă spun în puţine cuvinte, am crezut numai în cuvintele lui Dumnezeu şi Omul, şi Dumnezeul meu m-a primit la El cu această credinţă. Că vrând cineva să dobândească smerenia, află multe piedici. Dar dacă află credinţa şi crede în cuvintele lui Dumnezeu, nu mai este nici o piedică în calea lui. Iar credinţa o aflăm fără nici o osteneală, îndată ce vrem din tot sufletul s-o aflăm. Căci credinţa e un dar al Preabunului Dumnezeu, pe care ni I-a dăruit în chip firesc să-l avem în puterea voii noastre libere şi când vrem să-l avem. [...]
Pentru că de aceea a venit omul pe lume, ca să afle în aceste lucruri ale lumii prilej de a-L slăvi pe Dumnezeu, Care i le-a dat, şi să cunoască pe Binefăcătorul şi Binevoitorul său, să-L dorească şi să-I mulţumească cu mulţumirea cuvântului şi cu mulţumirea faptelor bine plăcute Lui, şi aşa să se învrednicească a primi alte binefaceri şi daruri mari şi veşnice de la Dumnezeu.
(Sfântul Simeon Noul Teolog, Învățături, volumul II, Editura Credința Strămoșească, 2003)
„Fiți buni și milostivi ca Tatăl vostru Cel din Ceruri”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro