În mijlocul lumii în care domnește legea comerțului, a certurilor, a înclinației spre dominare și impunere, copiii constituie disonanța cea mai frumoasă. Nu este doar simplitatea ce îi face să se diferențieze, nu este indolența lor. Ci este faptul că trăiesc într-o altă dimensiune, unde toate cele importante, cele mari, cele notabile își pierd orice valoare.

Grijile noastre pline de tulburare și preocupările noastre prostești nu au puterea să stânjenească jocurile lor. Copiii trăiesc atât de intens, atât de tare prezentul, încât sunt eliberați de trecut și nu pierd viitorul.

Copiii sunt o mărturie de bucurie, un cântec al speranței, care înfrumusețează viața noastră.

În mod sigur, întoarcerea la vârsta copilăriei este cu neputință, dar abordarea acestor cazuri printr-o logică a inimii este posibilă și necesară, pentru că dincolo de pacea ce o oferă, va fi și rezolvarea multor probleme ce ne chinuie și ne înăbușă.