Mamă în căutarea liniștii pierdute
Majoritatea mamelor de prunci sau preșcolari, spre pildă, ar dori mai mult ca orice câteva momente de calm și liniște. Cum ar putea să le dobândească și să se bucure de ele? Dacă dorim să-i ajutăm pe copiii noștri să facă pași spre liniștea interioară, trebuie s-o dobândim noi mai întâi, închizând ușile inimii și izolându-ne de zgomotul și vacarmul din jurul nostru.
Liniștea nu e deloc ușor de dobândit în lumea zilelor noastre, atât de agitată și gălăgioasă. Se cer eforturi deliberate, iar dacă dorim să-i ajutăm pe copiii noștri să facă pași spre liniștea interioară, trebuie s-o dobândim noi mai întâi, închizând ușile inimii și izolându-ne de zgomotul și vacarmul din jurul nostru.
Majoritatea mamelor de prunci sau preșcolari, spre pildă, ar dori mai mult ca orice câteva momente de calm și liniște. Cum ar putea să le dobândească și să se bucure de ele?
În primul rând, e necesar ca fiecare mamă să-și pregătească familia să accepte ideea că ea are absolută nevoie de o perioadă a zilei când nu trebuie să fie deranjată; aceasta va fi perioada ei de liniște – fie că va fi dimineața devreme, asociată sau nu unei activități sportive (ca alergatul, de exemplu), bineînțeles dacă are cine să supravegheze copiii în acest timp, fie că va fi seara, de comun acord cu partenerul de viață, dispus să-i preia obligațiile pentru un interval limitat de timp.
(Elizabeth White, Cum îndrumăm copilul în viața duhovnicească, traducere din limba engleză de Luminița-Irina Niculescu, ediția a II-a, revizuită, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 58)