Putem să spunem cu îndrăzneală că etapele de început ale educaţiei atârnă cu precădere pe umerii mamei. Rugăciunea şi îndrăzneala duhovnicească trebuie să însoţească sarcina. Când alăptează pruncul, mama îl însemnează cu semnul crucii, iar mai apoi îl învaţă cum să se închine înainte de masă. Ea e aceea care îl învaţă pe copil primele rugăciuni.

Bazele educaţiei religioase în familie sunt puse de femeie. În istoria Bisericii există multe exemple. Sfântul Vasile cel Mare scrie: „Primele cuvinte despre Dumnezeu le-am dobândit încă din copilărie, de la fericita mea mamă, de la bunică. Am fost crescut de bunica mea. De la ea am învăţat pe de rost cele spuse de Fericitul Grigorie, pe care ea le păstrase în memoria sa…, deprinzându-mă evlavia” (Scrisoarea 196).

Influenţa morală a mamei asupra educaţiei copilului se răsfrânge şi din influenţa asupra ei a atmosferei politice, religioase şi economice care împărăţeşte în stat.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 59-60)