„Părinții, dacă doresc să aibă copii buni, înțelepți și sănătoși, trebuie ca ei să fie mai întâi buni, credincioși, ascultători de Biserică și plini de frica lui Dumnezeu. Căci copiii sunt de fapt copii ai părinților lor. Ce văd și ce aud în casă de la părinți aceea fac. Educația copiilor începe chiar din ziua nunții părinților, adică din clipa zămislirii. Pentru a avea copii înțelepți și credincioși, părintii trebuie să se roage mult, să meargă regulat la biserică, să postească sfintele posturi, să se spovedească adesea, să țină curățenie în zilele rânduite, să facă milostenie, să fie blânzi, smeriți și plini de dumnezeiasca dragoste pentru toți. Soții sunt datori să se infrâneze în sărbători și în posturi și să nu facă nici un fel de meștesug diavolesc spre a nu avea copii. Cel mai greu păcat al celor căsătoriți este avortul, adică uciderea de copii. Copiii zămisliți în zile de sărbători, și în posturi și în stare de beție sau după avorturi, de obicei, se nasc bolnavi, sunt debili și uneori chiar infirmi. La fel și cei ce practică paza, nu se pot împărtăși doi ani cu Sfintele Taine și uneori se îmbolnăvesc de nervi, ca o pedeapsă a dreptului Judecător. După naștere, părinții sunt datori să se ocupe mai mult decât orice de educarea și buna creștere a copiilor. Mai întâi să caute nași credincioși copiilor lor. Apoi să-și ducă regulat copiii la biserică, să-i împărtășească cu Sfintele Taine în fiecare lună, să-i învețe de mici rugăciuni și lucruri bune, să nu-i smintească cu cuvintele și faptele lor, căci sminteala pe care o fac părinții copiilor lor este un păcat greu în fața lui Dumnezeu, cu urmări cumplite în viața copiilor. Cei mai mulți copii ajung răi în viață, datorită păcatelor pe care le-au deprins de la părinții lor din copilărie. De asemenea, copiii trebuie să fie învățati, atât de părinți și nași, cât mai ales de preotul satului, frica de Dumnezeu, dreapta credință, omenia, mila, smerenia, ascultarea și cunoștința Sfintei Scripturi. Trebuie să fie deprinși de mici cu postul, cu rugăciunea regulată, cu spovedania, cu mila față de cei lipsiți și respect față de toți oamenii. Rugăciunea, citirea cărților bune, ascultarea și respectul față de părinți, frica de Dumnezeu și exemplul personal dat de tata și de mama sunt cele mai sigure căi și mijloace de educare și creștere creștinească a copiilor”

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Lumina și faptele credinței, p. 138)