Departe de confortul și bunăstarea Europei care se tot leapădă, de la zi la zi, de Dumnezeu, creștinii orientali suferă pentru credința în Mântuitorul Hristos. Dacă noi separăm viața civilă de cea religioasă, pentru ei viața înseamnă credință în Dumnezeul ce Răstignit și Înviat. Deviza lor generală sună cam așa: „Dacă de aproape 2000 de ani nimeni din poporul nostru nu a căzut din credință, dacă de 1500 de ani de conviețuire cu frații musulmani niciunul dintre strămoșii noștri nu a lăsat creștinismul, noi cum să renunțăm la credința lor?”. Și nu au renunțat. Din anul 2013, de când a început urgia „primăverii islamice”, mulți dintre creștinii de limbă arabă din Siria și Irak au ales să plece în Liban sau în statele europene. Dar, și mai mulți au rămas să-și apare casele, bisericile și cimitirele unde se odihnesc cei dragi.

Răpiri, violuri, taxă pentru viață – toate acestea nu au încetat până astăzi. Ultimele vești vin din satele din estul sirian, la granița cu nou proclamatul Stat Islamic. La începutul lunii martie, agenția de știri Al Jazeera anunța că 200 de creștini asirieni aparținând Bisericii Chaldeene au fost răpiți de către luptătorii jihadiști.

Răpirile au continuat și în provincia Hasakah, acolo unde 20 de copii, femei și bărbați au fost luați în toiul nopții, fără nicio explicație – singura lor vină fiind aceea de a fi creștini. Timp de mai multe zile nu s-a știut nimic de situația lor, până ce unul dintre bărbații răpiți a reușit să evadeze, predându-se autorităților guvernamentale siriene.

Robert, așa cum a fost numit în comunicatul de presă al REUTERS PRESS, a făcut parte dintr-un grup răpit pe 1 martie din satul Tel Goran. Conform dezvăluirilor, soldații au intrat în casă după miezul nopții, prezentându-se drept polițiști guvernamentali care le vor oferi protecție. Au încărcat oamenii în mașini de teren și i-au transportat într-o tabără de refugiați. Aici i-au deposedat de lucrurile personale și i-au anunțat că sunt prizonieri ai Statului Islamic: „E o mare deminate pentru noi să fim ostaticii lor, așa am fost anunțați. Ne-au pus în genunchi și ne-au cerut să renunțăm la credința creștină. Mulți oameni bărboși (n.r. clerici musulmani jihadiști) ne-au vorbit despre credință lor «cea adevărată», promițându-ne bogății și privilegii. Noi am spus că nu ne vom converti și că vom plăti Jizyia, taxa pentru credință. Ei ne-au răspuns că trebuie să părăsim țara dacă vrem să fim în continuare creștini – în schimb, dacă vom rămâne, ne așteaptă moartea!”.

Drama acestor creștini a impresionat întreaga lume orientală. În sprijinul lor, la Beirut, în Liban vor avea loc mai multe evenimente prin care să se ceară implicarea internațională, cu scopul eliberării creștinilor asirieni. Mesajul acestei mișcări, la care prin rugăciune putem să ne alăturăm și noi este următorul: „Nu ne temem de cei care ucid trupul, nu ne temem de  cei care distrug piatra, căci Hristos este cu noi!”.