Text și context

Plasată într-un capitol dens sub aspectul teologiei și al mesajului, pericopa evanghelică pe care o avem în vedere vine să transmită un mesaj peren. Reușește totodată să completeze în mod fericit seria de sfaturi oferite de Hristos cu privire la viața morală și Împărăția cerurilor. Analogia e clară: „asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor...” Despre ea este vorba. De această dată, însă, realitatea eternă cu valoare incomensurabilă e înfățișată în oglindă. Învățătorul vorbește despre modul în care omul poate să o obțină. Logica e simplă și ușor de înțeles. Replicând, la proporțiile lui, ceea ce face Domnul cu el.

Împăratul și datornicul

Parabola insistă asupra câtorva aspecte interesante. Împăratul își face socoteala cu datornicii. Între ei, unul demn de luat în seamă. Îi datora zece mii de talanți. O sumă exorbitantă. Asemănătoare astăzi, cel mai probabil cu ceva de ordinul milioanelor de euro, dacă nu chiar cu mai mult. Nu are de unde să o plătească. Urmarea e una cât se poate de defavorabilă. Toate bunurile lui vor fi vândute. Nici el, ori familia nu vor scăpa. Sechestru recuperator total. Lacrimile și durerea lui reușesc totuși să-l înduplece pe stăpân. E iertat. Fără nicio altă condiție.

Datornicul datornicului

Odată eliberat de imensa povară, omul pleacă. Întâlnește în drumul său un altul. Unul care-i este, la rândul său, dator. Suma e una infimă în raport cu cea de curând ștearsă din registre. S-ar cuveni ca, în astfel de momente, să fie și el generos. Să-și reverse bunătatea asupra celui care, la rândul lui, se găsea în nevoie. N-o face. Dimpotrivă. Aplică scenariul cel mai nefericit. Cere ca omul să fie închis până ce îi va fi achitată datoria. Slugile Împăratului văd și raportează. 

Recursul

Omul e chemat înapoi. Se revine asupra deciziei. Logica e simplă. O găsim exprimată de cel care tocmai îl iertase: „Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?” Sub aspect decizional, alea iacta est. Hristos ține să afișeze legătura între acest fapt și ceea ce se va întâmpla în plan eshatologic: „Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre”. Subliniază clar că iertarea reprezintă un aspect fundamental în procesul mântuirii. Și că Domnul însuși ne este model în practicarea ei. 

În loc de concluzii

Apodictic, evanghelia pe care o avem în vedere vine să vorbească despre un pasaj important din Rugăciunea Domnească. Reciprocitatea iertării nu e doar o recomandare dintr-o listă mai mult sau mai puțin densă. E o condiție sine qua non în primirea Împărăției. Domnul însuși ni se face model. E factorul nostru motivațional. În plus, cântărește propria noastră iertare în balanță cu ceea ce facem noi pentru ceilalți în acest sens. Ca atare, e musai să ne exersăm în practicarea acestei virtuți. Merită. Răsplata e veșnică. Îndrăzniți!