Text și context 

Cea de-a optsprezecea duminică după Rusalii se concentrează asupra unei minuni aparte. Pescuirea minunată. Una cu consecințe minunate. Căci, mirați de faptul aparte care are loc, beneficiarii imediați se transformă în discipolii lui Hristos. Schimbă apele, învolburate pe alocuri ale Galileii, pe Marea lumii. Căci, așa cum le spune, Învățătorul îi va transforma în „pescari de oameni”. 

Corăbiile și Ghenizaretul

Așa cum am arătat și altădată, frumoasa structură terasată ce străjuiește lacul numit cu entuziasm mare de către localnici, îi asigura lui Iisus un cadru ideal pentru propovăduire. Acest lucru explică de ce El este prezentat în repetate rânduri acolo. Vorbind. Căci, urcat pe corabie și ajutat de un vânt prielnic, putea să aibă parte de o amplificare naturală a celor spuse. În plus, așezați pe mal, cei care-i compun auditoriu se simt de-a dreptul confortabil. De aceea, apare adesea aici, vorbind.

Minunea

De această dată, actul propovăduirii e urmat de un altul, descris cu atenție de către narator. O poruncă clară, care-i intrigă pe pescari: „Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi”. Una căreia Petru i se opune cu profesionalism: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”. Totuși, protestele nu stăvilesc acțiunea. Răsplata e una pe măsură. Deși, după măsurătorile lor pescărești, timpul n-ar fi fost prielnic, cei din barcă reușesc să prindă atât de mulți pești, încât aproape că li se rup mrejele. Sunt nevoiți să ceară ajutorul celor de pe cealaltă corabie. Chiar și așa, ambele ambarcațiuni sunt pline ochi. 

Reacția lui Petru

E de așteptat ca un astfel de moment să declanșeze și reacții. Cel care mai înainte protestase e acum uimit. Speriat chiar. Cade în genunchi și Îi vorbește Fiului Omului: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. A nu se înțelege că Îl izgonește. Își mărturisește neputința. Nedeplinătatea în raport cu Dânsul. Simte că locul Său ar fi lângă oameni mai instruiți, ori poate mai cuminți. Nu lângă un pescar. Cei de lângă el îi împărtășesc temerile. Domnul însă, nu. Ține să liniștească frica celui care va deveni corifeu al cetei ucenicilor. Prin câteva cuvinte simple. O chemare: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Una care nu poate fi refuzată. Mai ales după cele trăite. Ca atare, cu toții se reconvertesc profesional. Vorba vine. Lasă totul și decid să Îl urmeze. Conștienți că vor fi martorii unor experiențe și stări minunate. Entuziaști, mai mult decât speriați.

În loc de concluzii

Minunea pescuirii vine să ne vorbească și nouă. Despre ce? Despre chemare. Cea de a deveni pescari de oameni. Aidoma celor din narațiune suntem chemați să schimbăm o mare pe alta. Să abandonăm apa mâloasă și plină de pericole a păcatului, în care ne scăldăm, spre a-L urma. Răsplata va fi, de bună seamă, pe măsură. Căci, celor ce lasă toate pentru El, Fiul le promite Împărăția cea veșnică. Nu-i puțin lucru. Merită efortul. Îndrăzniți!