„Atunci când cineva îmi mulţumeşte, îşi exprimă dragostea, mă simt vinovată, simt o povară pe suflet".

„Să laşi totul în seama ajutorului dumnezeiesc; să spui: Dumnezeu a ajutat, nu eu. Lui să-I mulţumiţi". (Sfântul Cuvios Anatolie de la Optina)

Dacă cineva va reuşi să facă vreun lucru bun sau să dea milostenie, să zică: „Cu binecuvântarea Ta, Doamne, am săvârşit aceasta!" (Sfântul Cuvios Nectarie de la Optina)

Cu ajutorul lui Dumnezeu să încerci să te disciplinezi astfel încât să poţi săvârşi nevoinţa lăuntrică, care, din spusele Apostolului, este alcătuită din patru părţi: „Fiţi îndelung răbdători către toţi, pururi vă bucuraţi, neîncetat vă rugaţi şi întru toate mulţumiţi: căci aceasta este voia lui Dumnezeu” (I Tes. 5:14,16-18). Datori suntem a începe de la ultima, adică de la mulţumirea pentru toate. Începutul bucuriei este a te mulţumi cu ceea ce eşti şi ai. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 32)