Cum să ne creştem copiii?

Să-i creşteţi să se mântuiască.

Ca metodă tot blândeţea rămâne cea mai bună, pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în piele învăţătura ta. Dar dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamii, uite aşa…”, el ascultă, dar înregistrează şi el – poate să facă şi nebunii – dar el a înregistrat de la tine un cuvânt, care nu l-a înregistrat prin asprimea ta, ci prin blândeţea ta. Cu alte cuvinte, copiii mei să mă asculte şi după moartea mea, pentru că le rămân: „Uite, Doamne, ce spunea mama şi tata!”

Dar dacă te-ai purtat aspru cu el, a miorlăit, l-a durut şi nu te ascultă. Deci, ca metodă, tot blândeţea. Dar asta nu înseamnă să nu le împletim, ci să fie şi un pic de asprime, pentru că el doreşte să împlinească numai ce vrea el, nu ceea ce trebuie. Dar foarte important este să-i dai exemplu de viaţă. Pentru că el ştie să vorbească, nu l-ai învăţat tu să vorbească, dar te-a auzit pe tine vorbind în casă şi a învăţat şi el. Şi-ţi învaţă şi faptele tale. Deci, să fii exemplu, aceasta este cel mai mare lucru. Iar pentru tineri, să luptăm în şcoli pentru ora de religie.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc – Ne vorbeşte Părintele Arsenie, vol.III, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, p.60-61)