Dacă ne vom lăuda, cu cine o vom face? Fiţi cu luare-aminte, fraţilor, la cum pun întrebarea: nu spun „Cu ce ne vom lăuda?”, ci „Cu cine ne vom lăuda.” Dacă cineva se laudă cu lucruri, se laudă cu ceva; dacă se laudă cu oameni, se laudă cu cineva. Mai preţuiţi sunt oamenii decât lucrurile, şi să te lauzi cu nişte oameni e mai bine decât să te lauzi cu nişte lucruri. Unul se laudă cu vrednicii lui înaintaşi, altul cu copii săi cei bine crescuţi, altul cu prietenii lui credincioşi, iar altul cu poporul său cel viteaz. Astfel de oameni sunt mai nobili şi mai presus decât cei ce se laudă cu turmele de porci, cu diamantele, cu margăritarele, cu argintul, cu aurul, cu inelele, cerceii şi veşmintele scumpe, sau cu maşinile, caii şi alte poveri trufaşe cu care îşi împovărează corabia vieţii, ca să se scufunde înaintea porţii Raiului.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra teminiţei, Editura Predania, 2007, p. 91)