Spuneau unii despre avva Macarie Egipteanul că se suia odată din Schit la muntele Nitriei. Și dacă s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului său: mergi mai înainte puțin! Și mergând el mai înainte, s-a întâlnit cu un slujitor de al elinilor. Și strigându-l fratele, îl chema zicând: demone! demone! Unde alergi? Și întorcându-se acela, i-a dat bătăi și l-a lăsat mai mort. Și luând lemnul alerga. Și mergând puțin mai înainte, l-a întâmpinat avva Macarie alergând și i-a zis: mântuiește-te, mântuiește-te, ostenitorule! Și minunându-se, a venit la el și i-a zis: ce bunătate ai văzut la mine de m-ai heretisit așa? I-a răspuns lui bătrânul: te-am văzut ostenindu-te și nu știi că în zadar te ostenești. I-a zis și el lui: și eu pentru heretisirea ta m-am umilit și am cunoscut că din partea lui Dumnezeu ești. Dar alt călugăr întâmpinându-mă, m-a ocărât și eu i-am dat bătaie de moarte. Și a cunoscut bătrânul că ucenicul lui este. Și ținându-se slujitorul de picioarele lui, zicea: nu te voi lăsa de nu mă vei face călugăr! Atunci a venit deasupra unde era călugărul și l-au ținut pe dânsul și l-au dus la biserica muntelui. Și văzând pe slujitor cu dânsul, s-au uimit. Și l-au făcut călugăr și mulți dintre elini s-au făcut pentru dânsul creștini. Deci, zicea avva Macarie: cu cuvânt rău și pe cei buni îi faci răi și cu cuvânt bun și pe cei răi îi faci buni.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 149)