Trebuie sã fim mãrturisitori chiar atunci când suntem înconjurați de atei?

– Sã fiți mãrturisitori peste tot. Mai ales când se cere sã le spuneți ceva. Ei, bunãoarã, nu cunosc foarte multe lucruri: „Domnule, eu una știu: mã închin în numele Tatãlui, al Fiului și al Sfântului Duh. Adicã toatã înãlțimea, toatã adâncimea și toatã lãțimea! În numele Sfintei Treimi. Mã închin la Maica Domnului, ne rugãm la Maica Domnului, ca sã se roage pentru noi”. Adicã, cum sã nu o recunosc pe Maica Domnului? Cã ei nu recunosc sfinții și Biserica, nu ne recunosc ierarhia preoțeascã, nu recunosc nimic. Asta sã spui, cã asta vede poporul, cã tocmai asta e viața lui. Poporul nu știe multã teologie. Dar știe un lucru bun: știe sã se închine, are Paști, are Crãciun, are Tradiție, are posturi, are Sfânta Liturghie și cele șapte Sfinte Taine.

Dacã sunteți în stare sã luptați cu ei, pregãtiți-vã. Luați Noul Testament, notați-vã punctele unde atacã ei și atacați și voi. Despre Sfânta Cruce: Crucea pentru noi e biruințã, e putere, pentru ei este rușine și smintealã. „Uite ce spune Sfânta Scripturã despre Maica Domnului! De acum mã vor ferici toate neamurile. Cã mi-a fãcut mie mãrire Cel Puternic și sfânt este numele Lui”.

Cum sã procedãm cu sectanții, când ne atacã în public?

– Adevãrul este cã trebuie sã fii și cu puținã tacticã. Nu vã lansați într-o luptã, dacã sunteți înconjurați. Cãci trebuie sã fii as. Eu v-am spus cum sã procedați dacã e lume multã. Iar dacã vã atacã, puteți sã ieșiți onorabil, zicând: „Domnule, eu mã închin, lucru pe care dumneata nu-l faci! Toatã puterea mea este în Sfânta Cruce, care este Tatãl, Fiul și Sfântul Duh. Eu stau de vorbã cu dumneata numai cu condiția cã vrei sã te lãmurești și sã faci ca mine, nu sã fac eu ca tine. Atunci stau de vorbã, dacã vrei sã te lãmurești. Încolo, nu putem sta de vorbã, pentru cã eu cinstesc sfinții, pe Maica Domnului și Sfânta Cruce”. Asta este și-i destul. Poporul asta crede. Și pe urmã îi ia la goanã.

Dar vã spun: nu stați de vorbã cu ei! Decât atât: „Domnule, stau de vorbã cu dumneata dacã dorești sã vii la credința adevãratã, care este asta: În numele Tatãlui și al Fiului și al Sfântului Duh! Ești în stare sã faci lucrul ãsta? Nu-l faci, atunci nu stãm de vorbã. Ești un eretic! Vã amãgește, oameni buni!” Și pleci.

Și Apostolul Pavel spune: Cu ereticii nu stați de vorbã! Cãci sunt atât de gãlãgioși, de nerușinați și interpreteazã și nu-știu-ce. Cã lumea, sãraca, nevinovatã, se ia dupã ei, cã vede cã au vorbit mai mult. Chiar dacã nu e adevãrul. Dar precizați lucrurile: Crucea, Sfinții, Sfintele Taine!

Pãrinte, am avut surpriza sã cunoaștem creștini, care s-au apropiat mult de Bisericã, cãrora le-au ieșit vorbe, cã sunt sectanți. Ce e de fãcut?

– Le rãspundeți: „Frate, sunt creștin ortodox. Sectarii nu se închinã cum mã închin eu, cum mã vedeți pe mine fãcând. Cred în Maica Domnului - cã ei tot au ce au cu Maica Domnului -, cred în sfinți, cred în Sfânta Cruce”. Vorbești cu el și te închini. Asta este. El o sã te facã nebun.

«Nebun, nebun», dar scãpãm oamenii din ne-norociri! «Nebuni, nebuni», dar ne strãlucesc ochii! La nebuni sunt ochii tulburi!

Ãsta-i diavolul care vã întreabã așa ceva. Sã nu vã pãcãliți cu nici un chip. Rãmâneți niște creștini trãitori, și vã învațã Dumnezeu ce sã spuneți în toate ocaziile. Oriunde ați fi. Nu putem sã le luãm acum pe fiecare în parte. Aveți Sfânta Scripturã. O apãrați pe Maica Domnului cu orice chip, cã e mare lucru. Foarte mare. Cãci ei au ce au cu Maica Domnului, pentru cã n-o suportã satana cu nici un chip. Apãrați-o pe Maica Domnului și rugați-vã ei: „Sã ne fii nouã Maicã!”

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 125-127)