Ne-am întâlnit direct la aeroport. Șase tineri, fiecare cu câte un ghiozdan în spate. Ne-am urcat în avionul de Olanda, care ateriza direct la Eindhoven. Contextul e următorul: în octombrie, anul trecut, 12 tineri sârbi care trăiesc în Olanda ne-au vizitat de hramul Sfintei Parascheva. În acele zile petrecute împreună, a apărut ideea organizării unei tabere pentru copii din comunitatea ortodoxă de sârbi din Olanda. Ei au fost entuziasmați de idee, iar noi bucuroși că putem ajuta cu experiența noastră. Așa am ajuns în avionul pentru Eindhoven. După săptămâni de comunicare pe Whatsapp și întâlniri pe Google meet, a venit și momentul plecării.

În această experiență le am alături pe Paula, Ecaterina, Adina, Diana și Maria. Voluntari ATOR și ASCOR Iași, fiecare cu experiență de minim 2 ani în tabere. Am decis împreună cu Jelena, coordonator al taberei, ce ateliere vom face și cum se va desfășura programul taberei. Am identificat împreună taskurile necesare, iar acestea au fost distribuite către membrii echipei de organizare. Taskurile cele mai solicitante au fost asistate de câte unul dintre noi, cei in Iași. 

Zborul a durat aproximativ trei ore. După ce am trecut de verificarea pașapoartelor, am început să simțim emoții. Știam că după ușile de la ieșire ne va aștepta cineva. Jelena și alți doi voluntari ne-au întâmpinat și ne-au luat în brațe. Am mers spre mașini și ne-am îndreptat spre Rotterdam, unde ne-am întâlnit într-o cafenea cu alți câțiva tineri sârbi. S-a lăsat cu foame, așa că ne-am îndreptat spre biserica Sfânta Treime, parohia sârbească din Rotterdam, unde am avut parte de o cină cu specific sârbesc. O biserică în toată regula. Altar, icoane, un candelabru mare, sfinte moaște. 

S-a lăsat seara și ne-am împărțit fiecare la gazdele noastre. Următoarele zile am vizitat Rotterdam, Amsterdam și Kinderdijk, un sat cu celebrele mori de vânt. Vineri seară am avut o ședință de organizare cu toată echipa. Acesta a fost momentul de cunoaștere în care o parte dintre tinerii sârbi, pe lângă numele și ocupația lor, au simțit să transmită și motivul pentru care sunt aici, în biserică. Au fost momente cu emoție și sinceritate. Unul dintre cele mai emoționante discursuri a fost cel al Nastasiei, o tânără înaltă cu o stofă de model, care a răbufnit în lacrimi în timp ce vorbea: 

Nu am mers dintotdeauna la biserică. Anul trecut m-am îmbolnăvit, am mers la mai mulți medici, însă problema nu se rezolva. Atunci am început să mă apropii de Dumnezeu pentru că mi-am dat seama că e singurul care mă poate ajuta. Mă bucur că sunteți aici și că putem face lucruri frumoase împreună. Avem nevoie de acest lucru.

Sâmbătă, ziua taberei. Ne-am adunat toți voluntarii la biserică, într-o încăpere alăturată. Pe fundal se aude muzică sârbească. Împachetăm toate materialele și le punem în mașini, după care pornim spre locul taberei. Un loc liniștit. Un complex cu loc de camping, o mică fermă, un lac artificial și o unitate de cazare pe care noi am ocupat-o în întregime.

În total, 30 de voluntari. Destul de mulți pentru 40 de copii, ar spune unii. Însă, bucuria primei taberei a adunat multe mâini dornice să ajute. Cert este că tabăra nu a fost numai pentru copii, ci și pentru voluntari și organizatori, un prilej de a împărtăși împreună aceeași bucurie. 

Copiii au primit câte un tricou și un ecuson personalizat cu numele propriu. Voluntarii, de asemenea. În prima zi participanții au avut parte de două ateliere și un foc de tabără, unde s-a lăsat cu muzică și dans. Cea de-a doua zi a început cu Sfânta Liturghie și a continuat cu alte două ateliere.

Primul atelier, cel de împletit cruciulițe, a fost coordonat de Paula, care a coordonat și răspunsurile în limba română la Sfânta Liturghie.

„Am învățat copiii să facă cruciulițe împletite din ață și a fost important faptul că am exersat răbdarea. Pe lângă aceasta, am coordonat partea românească a Sfintei Liturghii, lucru la care părintele Krsto ține de fiecare dată, anume își dorește ca toată lumea sa fie inclusă si sa cânte împreună”, mi-a spus Paula la final. 

Cel de-al doilea atelier a fost „Întreabă preotul?”, unde părintele Krsto a răspuns la curiozitățile celor mici și celor mari. L-am întrebat pe părintele de ce este importantă această tabără pentru copii. Iar răspunsul a venit imediat: 

„Ortodocșii, aici, în Olanda, sunt o minoritate. Nu contează în ce școală sau grădiniță mergi, oriunde vei întâlni doi, trei, maxim patru copii ortodocși. Anumite parohii de aici, de asemenea, nu au prea mulți copii, de aceea este important faptul că toții copii ortodocși din Olanda au venit împreună, pentru ei fiind prima dată când trăiesc experiența unei comunități mari de copii. Această comunitate îi încurajează să crească în credință, în comuniune unul cu celălalt și cu Dumnezeu. Cred că această tabără este o fundație foarte bună pentru viitor, pentru că prieteniile care se construiesc aici îi încurajează să rămână aproape de biserică.”

Seara s-a încheiat cu o rugăciune pe terasa din spate, la lumina lumânării. Ce-a de-a doua zi a început cu Sfânta Liturghie, în cadrul căreia, la momentul Sfintelor Daruri, părintele a pomenit pe toți cei prezenți în tabără. În finalul Sfintei Liturghii, toți copiii participanți au luat Sfânta Împărtășanie. Acesta a fost și momentul care a emoționat-o pe Svjetlana până la lacrimi. 

Cred că cele mai importante momente din tabără au fost cele de rugăciune, pentru că simt că ne-au conectat ca și grup. Nu numai ca și grup, ci chiar ca surori și frați ortodocși. Cred că un moment special a fost aseară, când toată lumea avea lumânările aprinse, era liniște și chiar puteai simți liniștea din timpul rugăciunii. Sunt bucuroasă că am reușit să aducem împreună atâția copii. Sigur că tabăra este și despre distracție, prieteni, sport, jocuri, dar cel mai mult ne-am dorit să împărtășim credința ortodoxă. 

După Sfânta Liturghie au urmat atelierele de muzică și de decorat brioșe, apoi părintele a sfințit cruciulițele realizate în prima zi.

Sofia, în vârstă de 10 ani, este participantă și vorbește despre ce anume este special în tabără: „Special la această tabără sunt oamenii. Și faptul că sunt și sârbi și români și olandezi la un loc. Este foarte multă distracție. Distracție cum n-am mai văzut! Chiar dacă cineva a căzut din pat, s-a ridicat și a râs. Acesta e momentul în care întreb dacă nu e ciudat faptul că te distrezi într-o tabără organizată de biserică. „Da, biserica este plictisitoare pentru mulți oameni, pentru copiii mici mai ales, dar pentru cei mari este modul de a fi ortodox. Este a doua casă. Îmi place că suntem și în biserică și ne și distrăm”, răspunde Sofia.

O experiență a adunat mulți oameni la un loc, a adus laolaltă familii din toate colțurile Olandei și pus în mișcare un număr mare de tineri. Noi, echipa de la Iași, am fost bucuroși că am putut ajuta. 

În loc de final, un gând al Paulei, pe măsura încântării noastre:

Am avut bucuria de a vedea bucurie pe fețele lor. Am simțit că au început să se lege prietenii atât între copii, cât și între voluntari. Noi, cei care am venit din România, nu ne-am simțit străini, ci din contra, ne-am simțit în preajma unor prieteni pe care nu i-am mai văzut de mult timp. Cred că lucrul acesta este încă o dovadă a faptului că în casa lui Dumnezeu suntem toți aceiași.