Povestit-a oarecare din părinți, că era un dregător, care, trimis cu o solie împărătească, a găsit pe cale un mort, sărac, zăcând gol. Și făcându-i-se milă, a zis slugii sale: „Ia calul și mergi puțin mai înainte”. Iar acela, pogorându-se, s-a dezbrăcat de una din hainele sale și a pus-o peste acel mort și s-a dus. Apoi, după puțină vreme, trimis fiind tot cu o solie și ieșind afară din cetate, a căzut de pe cal și i s-a frânt piciorul. Și, ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, și doctorii îl căutau pe el. Iar, după ce au trecut cinci zile, i s-a înnegrit piciorul lui. Și, aceasta văzând, doctorii au hotărât să-i taie piciorul a doua zi, ca să nu-i putrezească și trupul. De aceasta aflând și dregătorul, foarte se întrista și plângea de acea primejdie; și de mâhnire, nici nu putea să doarmă, ci și noaptea stătea treaz.

Deci, luminând candela, a văzut, la miezul nopții, că un om se pogora pe fereastra cea de sus și a venit la dânsul; și stând lângă dânsul, i-a zis: „De ce plângi, și de ce te necăjești?”. Iar el a răspuns: „Cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul și mâine vin doctorii să-l taie?”. Iar el a zis: „Arată-mi piciorul tău”. Și, arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat și, i-a zis: „Scoală și umblă!” Iar dregătorul a zis: „Nu pot că este frânt!”. Iar el a zis către dânsul: „Sprijinește-te de mine”. Și, sprijinindu-se, s-a sculat și a mers sănătos. Apoi, a zis cel ce s-a arătat: „Iată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihnește-te și nu te mai necăji”. Apoi, și pentru milostenie i-a povestit câteva cuvinte, zicând că a spus Domnul: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Și, cu milă este judecata, la cel ce a făcut milă”. Și altele ca acestea. Apoi a zis: „Mântuiește-te!” Și dregătorul a zis: „Te duci?”. Zis-a lui acela: „Ce mai voiești, dacă te-ai vindecat?”. Și, iarăși, a zis dregătorul: „Pentru Dumnezeu, spune cine ești?”. Răspuns-a cel ce s-a arătat: „Caută la mine”. Și, după ce a privit, acela a zis: „Cunoști haina aceasta pe care o port?”. Și iarăși dregătorul a zis: „Da, a mea este”. Și iarăși a zis acela: „Eu sunt acela pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum și mi-ai dat haina ta. Și m-a trimis Dumnezeu ca să te vindec. Deci, mulțumește totdeauna lui Dumnezeu”. Și, acestea zicând, a ieșit iarăși pe fereastra aceea prin care a intrat.

Și dregătorul nu a încetat, mulțumind lui Dumnezeu, să dea din destul săracilor, din cele ce avea.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 351-352)