Odată cu trecerea anilor, trupul părintelui Proclu Nicău a început să fie tot mai slăbănogit de boli și de neputințe. Pe uşa încuiată a chiliei sale se putea citi rugămintea: „Vă rog, nu bateţi! Sunt bătrân şi bolnav”. Însă lumea continua să-l asalteze cu durerile și nevoile ei. Pe toți cei care se osteneau să-l cerceteze, îi încredința: „Eu așa mă rog, ca toți care mi-au trecut pragul să ajungă în Rai”. 

Ajutat să poarte povara apăsătoare a neputințelor trupești din ultimul an de viață de către maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, părintele Proclu s-a despărțit de lumea vremelnică în seara zilei de 28 ianuarie a anului 2017, de prăznuirea Sfântului Isaac Sirul, pentru care avea o prețuire aparte, în prezența câtorva monahi, dintre care maica stareță Justina de la Mănăstirea Paltin și alți cunoscuți. Părintele, încredințat de Maica Domnului, a ales ca loc de îngropare Mănăstirea Sihăstria Putnei, al cărei stareț, Părintele Nectarie, îl prețuia foarte mult.

Așezat pentru prohodire în biserica Mănăstirii Sihăstria Putnei, a fost înmormântat pe 31 ianuarie, după săvârșirea Sfintei Liturghii, de către un sobor de preoți slujitori, avându-l în frunte pe Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. 

Este o dovadă de netăgăduit că cei care l-au cunoscut în timpul vieții îi simt și acum mijlocirea în rugăciune și sprijinul neprecupețit: „Să vă spun sincer, acum, după ce părintele Proclu este plecat la cele veșnice, eu îi simt în continuare prezența și ajutorul. Am fotografia lui și, când sunt în momente mai grele, mă uit la el. Nu trebuie să spun multe cuvinte și simt că îmi vine în ajutor. Mi-au spus mai multe persoane că părintele Proclu zicea: «Eu, când o să plec, o să vă ajut mai mult decât acum». Cât a fost în viață, el s-a rugat pentru noi, dar acum, după ce a trecut la cele veșnice, are mai multă îndrăznire la Dumnezeu și cred că poate să ne ajute și mai mult!” (Ierodiaconul Martinian). Veșnică să-i fie pomenirea!

(Articol realizat de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă)