Cel care este stăpânit de duhul blasfemiei şi vrea să se izbăvească de acesta să înţeleagă bine că pricina acestor gânduri nu este sufletul lui, ci duhul necurat care cândva a grăit către Domnul: „Pe toate acestea ţi le dau, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie” (Matei 4, 9). Pentru aceasta şi noi să-l dispreţuim şi să nu luăm deloc seama spusele lui, ci să-i zicem: „Piei, satană, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să Te închini şi Lui singur să-I slujeşti” (Matei 4, 10). „Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui, şi pe creştetul lui silnicia să se coboare” (Psalmul 7, 17) şi „Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt”.

Mândria este pricina gândurilor necuviincioase de blasfemie. Să încetăm să-l judecăm şi să-l osândim pe aproapele şi atunci nu ne vom mai înfricoşa de cugetele blasfemiei.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, pp. 87-88)