Ispitele ne deprind meşteşugul luptei duhovniceşti, ne călesc în viaţă, ne ajută să creştem sufleteşte. Ispitele ne sporesc credinţa, ne învaţă şi ne silesc să ne rugăm mai mult, să fim treji şi silitori la biserică, la post, la citirea cărţilor sfinte; ispitele ne trimit mai des la spovedanie, la sfătuire şi la Sfânta Împărtăşanie.

Ispitele ne smeresc, ne arată cât suntem de slabi şi neputincioşi, când suntem singuri. Ispitele sporesc răbdarea, rugăciunea, lacrimile, smerenia şi credinţa noastră. Iată raţiunea, scopul şi folosul ispitelor pe pământ.

(Ne vorbește Părintele Cleopa, volumul IV, ediția a II-a, ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 129-130)