Cultivaţi, copiilor, nemurirea din voi înşivă. Deoarece nemurirea nu este ceva ce va trebui să înceapă, ci acel ceva care este neîncetat în noi şi care va fi adus la lumina zilei în toată frumuseţea lui.

Moartea nu va veni să ardă nemurirea noastră, ci ceea ce este muritor în noi.

Moartea strânge de gât necontenit ceea ce este muritor în noi, până ce izbuteşte să-l înece deplin. Veşnicia înviază necontenit nemurirea în noi până ce izbuteşte s-o învie deplin. Moartea are putere peste ceea ce este al ei; nemurirea peste ceea ce este al ei.

Nici o parte a fiinţei nemuritoare şi a vieţii din noi nu este supusă vreodată morţii. Fiinţa şi viaţa noastră nu sunt supuse morţii, însă ele ne pot fi luate dacă le purtăm cu nevrednicie.

De aceea cultivaţi, copiilor, cu mare atenţie nemurirea și bucurați-vă!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 102-103)