Sentimentele negative sunt o sursă foarte bună de informaţii. Dacă le vom ignora, ne vom lipsi de multe informaţii folositoare vieţii noastre de familie. Un exemplu de sentiment negativ este invidia. Educaţia pe care o dăm copilului este următoarea: „Dacă crezi în Dumnezeu şi mergi la biserică, nu ai voie să fii invidios”. Dacă facem lucrul acesta, împlinim ceea ce am spus mai devreme. Adică scopul pe care trebuie să-l aibă în vedere un copil, spre care trebuie să tindă, ajunge să fie mijloc: ți se interzice să invidiezi, deoarece mergi la biserică.

Dar invidia există. Când ceva există, nu îl poţi interzice să existe. Trebuie să faci ceva şi în situaţia dată, pentru că altfel vei fi lipsit de multe informaţii pe care ţi le poate da copilul despre comportamentul tău ca părinte, care îl poate face invidios, gelos.

În consecinţă, nu cultivăm sentimentele, trăirile negative, dar nici nu le interzicem. Vom procesa şi vom adânci lucrurile acestea, vom învăţa din sentimentele negative ale copilului lucruri despre noi, pe care poate le ignorăm, şi astfel putem trata motivele de la rădăcină, vom ajunge la rădăcina sentimentelor negative ale copilului. Iar acesta, văzând că ne interesăm de ce simte, că îl ascultăm, că îl urmărim, că schimbăm ce e de schimbat, va renunţa singur la sentimentele negative.

(Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 253-254)