Relaţia dintre fraţi/surori în familie reprezintă o zonă de atenţie deosebită pentru specialişti. Problema este că în familia contemporană există discordii între fraţii mai mari şi cei mai mici. Cel mai frecvent ei îşi dispută cu înverşunare spaţiul, lucrurile, atenţia părinţilor. În lipsa unor măsuri educative concrete, atmosfera neprietenoasă dintre fraţi/surori poate duce la ură, cu toate consecinţele – adeseori grave – care decurg de aici. Şi atunci, cum să-i învăţăm să se iubească?

Cain şi-a omorât fratele, pe Abel, din invidie şi gelozie. De atunci, pe pământ au fost aduse mii de asemenea jertfe, iar milioane de fraţi şi surori trăiesc şi în ziua de astăzi cum trăieşte câinele cu pisica. Chiar şi după ce ajung la maturitate, mulţi fraţi şi surori se tem în subconştientul lor de atentate la „spaţiul” lor vital din partea oamenilor care le sunt cei mai apropiaţi. Iar asta poate duce la sentimentul patologic al singurătăţii, la pierderea „pământului de sub picioare”, la complexe de inferioritate, nevroze, agresivitate nejustificată, stări depresive cronice, incapacitatea de adaptare la noi condiţii. Iată de ce se întâmplă aceste lucruri.

Copilul este vreme foarte îndelungată un egoist absolut. El nu vrea să împartă cu nimeni grija părintească. De aceea, el resimte anxietate de fiecare dată când este pedepsit, când părinţii se supără pe el, când este lăudat în faţa lui copilul vecinului sau i se dă cumva de înţeles că nu a corespuns aşteptărilor. Iar când în casă apare încă un prunc, se prea poate ca întâiul-născut să decidă că nu a fost suficient de bun, de ascultător, de capabil, de sârguincios, şi de aceea dumneavoastră, părinţii, aţi hotărât să vă faceţi un copil „de rezervă”, întrucât cel dintâi nu le-a reuşit.

Iată de ce, chiar şi după ce ajung la vârsta maturităţii, copiii continuă deseori să vadă unul în celălalt un concurent şi în relaţiile lor există atât de puţină toleranţă. Pe lângă asta, fraţii/surorile nu doar că sunt geloşi, ci se şi apără unul de celălalt, fiindcă se tem în mod inconştient de un atentat din partea fratelui/surorii la propria zonă de confort sufletesc.

(Viaţa de familie, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p.75-76)