Spune-mi, creştine, care te întristezi şi eşti atât de mâhnit că eşti lipsit de bogăţie; banii, ţarinele, casele si alte asemenea de care te-ai păgubit, cine ţi le-a dat? Unde le-ai găsit? Cum le-ai dobândit? Nu ştii că atunci, când ai venit în această lume, nu aveai nimic din acestea, nici măcar un petic de haină veche să acoperi ruşinea ta?

Şi acestea toate ce le-ai dobândit ţi le-a dat împrumut Cel prea bun, să le stăpâneşti şi să te bucuri de ele până atunci când va voi să le ia. Pentru ce te întristezi şi-ţi pare rău să dai împrumutul? Pentru ce nu urmezi lui Iov, mult pătimitorul, lui Efstatie Plachida, şi altor îmbunătăţiţi robi ai Făcătorului care s-au păgubit mai mult decât tine înmiit, şi nu s-au mâniat, nici n-au zis vreun cuvânt necuviincios? Dar ştiind că Dumnezeu le-a dăruit, ziceau cu mulţumire: „Domnul a dat, Domnul a luat; precum a plăcut Domnului, aşa s-a făcut Fie numele Lui binecuvântat”.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, pp. 200-201)