Cum ajunge tânărul din penitenciar la cunoașterea celor două căi de a iubi: eros și agape?
Ei, din păcate, acolo iadul are altă față. În primul rând, un tânăr ajuns în penitenciar are foarte puține șanse să aleagă din punct de vedere erotic. Acolo majoritatea tinerilor ajung înainte de a avea experiențe erotice firești și vor cunoaște forme aberante, monstruoase, împotriva firii. Mulți sunt violați, chiar cu bestialitate.
Ei, din păcate, acolo iadul are altă față. În primul rând, un tânăr ajuns în penitenciar are foarte puține șanse să aleagă din punct de vedere erotic. Acolo majoritatea tinerilor ajung înainte de a avea experiențe erotice firești și vor cunoaște forme aberante, monstruoase, împotriva firii. Mulți sunt violați, chiar cu bestialitate. Majoritatea tinerilor care fură sau ucid nu au experiența iubirii, nu au fost iubiți și nu au iubit. Majoritatea au cunoscut doar valență și vulgaritate. Ei cred despre eros că este o realitate cumplită, distrugătoare, care năvălește peste tine ca apoi să te împingă să năvălești și tu peste alții... Același lucru crede și un copil violat, băiețel sau fetiță, și un copil abuzat de un matur, chiar dacă nu s-a ajuns la viol. Aceste suflete nu vor mai cunoaște erosul, dacă nu vor întâlni iubirea agape. Doar copiii care trăiesc în condiții normale, în sânul protector al iubirii familiale și comunitare vor cunoaște partea sănătoasă a erosului și să dorească și să primească agape prin eros. Atracția dintre bărbat și femeie, dintre băiat și fată apare odată cu noi. Într-un fel ne putem „îndrăgosti“ unii de alții încă de la grădiniță, nu? Eu am auzit de un caz în care doi nou-născuți, aflați amândoi în același pătuț la maternitate, se uitau unul la altul cu mult interes și unul, cu două zile mai mare, îl întreabă pe celălalt: „Ce ești, băiețel sau fetiță?“. Cel mic zice: „Nu știu!“. „A, stai că-ți spun eu, zice cel mare și se bagă sub plăpumioară, cercetează cu atenție, iese și zice: Ești băiețel.“. „De unde știi, se miră cel cercetat?“ „Păi, ai totoșei albaștri, răspunde cunoscătorul!“ Da! Când copilul crește așa și știe că băiețeii poartă albastru și fetițele roz, când ajunge mai mărișor și începe să-ntrebe: „Eu cum am venit pe lume?“ și chiar dacă astăzi știu multe, ei tot nu știu cu adevărat ceva. Ce știu ei sunt cuvinte și scenarii ale imaginarului lor… Am făcut un test la clasele întâi, a doua, a treia și la întrebarea: „Cum ai venit pe lume?“, unul dintre ei zice: „Mami zice că m-a adus barza, dar eu știu că a făcut sex cu tati.“. Dar ce știe el despre a „face sex“? Chiar dacă imită gesturile celor mari, de știut știe că aceasta se întâmplă între părinți și că așa se nasc pruncii... E destul. Nu trebuie nici să le dăm explicații, nici să le spunem că e rușine. Aici aș vrea să vă spun un lucru și mulțumesc lui Dumnezeu că nu l-am uitat: să le spuneți copiilor și să vă spuneți dumneavoastră, ca și copii, că ce se întâmplă între mami și tati e lucru sfânt, e nuntă, e lucru binecuvântat. Și că nu e același lucru cu ce se întâmplă între tanti și nenea sau între Ionel și Ionica, în boscheți. Aia e altceva. Sunt două lucruri diferite. Un Părinte spunea că Taina Cununiei face ca actul intim dintre bărbat și femeie să se deosebească de relația sexuală din afara Tainei, așa cum se deosebesc pâinea și vinul firești de pâinea și vinul devenite Trupul și Sângele Mântuitorului în Taina Euharistiei. Prin Taina Nunții se întâmplă ceva. Aceasta este minunea. Acest lucru trebuie să-l spunem copiilor noștri, chiar când sunt foarte mici. Părinții ar trebui să le arate copiilor poze de la nuntă, filme video, și să le spună: „Aceasta este nunta și nunta nu se termină, că tot ce trăiesc împreună mami și tati e nuntă și că atunci când tu ai să faci nuntă, ai să dormi și tu cu mireasa ta în patul tău. Acum eu dorm cu mirele meu, cu mireasa mea. Tu dormi în pătuțul tău. Dar să le spunem, chiar dacă au câteva luni. Ei nu înțeleg discursul, explicația, dar pricep și, mai ales, se simt incluși în viața noastră, se simt rodul acestei iubiri, rodul nunții noastre. Vor lega întotdeauna taina venirii lor pe lume de Taina Nunții și nu de păcat, de „prostii“, cum spun ei. Pentru asta însă ar trebui ca și în noi, în capul și în inima noastră să fie limpede ce este nunta și că ce se-ntâmplă după nuntă este cu totul și cu totul altceva decât ce se întâmplă sau am dori să se întâmple înainte sau în afara ei. Altfel totul e atât de trist, pentru că totul va fi după credința noastră. Vom crede că actul intim dintre soți este un act animalic și așa va fi… Vom crede că este un act sfințit, așa va fi… Harul e delicat și ne respectă libertatea.
„Părintele Sofian era ca o petală, bun ca mierea, un om îndumnezeit”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro