Preacuvioase Părinte Stareț, Sfinții Părinți cunoșteau măreția vieții veșnice, pe când, noi, cei de astăzi, suntem furați de luciul acestei lumi. Ce să facem?

Suntem furați pentru că nu suntem duhovnicești. Dacă am fi duhovnicești, nu ne-ar mai lega cele omenești. Acestea le-am folosi doar pentru strictul necesar. Să ne gândim puțin: harul lui Dumnezeu, când vine asupra omului, nu mai ai nevoie nici de mâncare, nici de băutură. Pe toate le completează. În viața călugărească, ascultarea e cea mai mântuitoare virtute în ziua de astăzi. Să nu faci nimic din voia ta. „Părinte, e bine să fac aceasta?”/„Da, e bine” sau „nu, nu e bine”. Cu această întrebare scapi de griji. Nu-ți mai faci probleme că-i bine, că nu-i bine. Și atunci tot ceea ce faci, să faci ca pentru Dumnezeu. Cum ai face pentru Dumnezeu? Cât mai bine. Dai totul din suflet. Așa se mântuiește omul cel mai rapid, fără nevoință. Prin ascultare te mântuiești mai sigur decât te-ai nevoi în pustie 50 de ani.