Cum înțelegem sintagama: „Candela să fie mereu aprinsă”
Candela înseamnă rugăciunea. Inima este fitilul, rugăciunea este focul, iar bucuria negrăită în inima rugătoare este suflarea Duhului Sfânt.
Cel ce a reușit să-și aprindă candela, acela și dănțuiește cu Preadulcele și Multrâvnitul său Mire în veselia neîncetată a celor ce prăznuiesc. Iar candela înseamnă rugăciunea. Inima este fitilul, rugăciunea este focul, iar bucuria negrăită în inima rugătoare este suflarea Duhului Sfânt sau desfătarea în cămara de nuntă cu Mirele cel Ceresc.
Pentru aceasta vă preîntâmpin și vă rog: nu dormiți, nu pierdeți timpul cu râsete și glume, timpul nu se mai întoarce; toate aceste bucurii vremelnice se vor preface în cărbune arzător, în putoare nesuferită, în întunecime neînchipuită, și nu vom avea unde să fugim. De aceea Domnul a spus iubiților Săi: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită” (Matei 26, 41).
(Sfântul Anatolie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 118)
Omul robit de păcate – o vedenie a Sfântului Nifon
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro