Grijile lumești, de obicei, răpesc omului toată vremea, iar pentru grija de suflet nu-i mai rămâne niciun răgaz. Dar grijile trebuiesc proporționate cu însemnătatea lucrului respectiv. De aceea ne îndeamnă iarăși Mântuitorul: Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în Cer ... căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6, 19-21).

Averile pământești față de comoara cea mai scumpă decât toată lumea a sufletului, nu merită atenția care li se dă. Nu ne putem lipsi de grijile legate de trup, dar grijirii de suflet se cuvine întâietatea, deci vremea postului, vreme de osteneli de suflet mântuitoare, nu trebuie zădărnicită cu grijirea de multe a celor pământești.

(Protosinghelul Petroniu Tănase, Ușile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 37-38)