- Cum ne putem păzi de înjurături?

- În multe feluri, dar dacă nu ai reuşit prin ce ai putut şi prin ce ai fost sfătuit până acum, trebuie să citeşti într-o carte unde eu am găsit că unul s-a lăsat de înjurături aşa: duhovnicul l-a sfătuit ca la fiecare înjurătură să smulgă un fir de păr. Şi, în vreo câteva zile, cum el înjura des, într-o dimineaţă s-a spălat pe ochi, s-a uitat în oglindă şi era aproape chel. S-a dus atunci, enervat, la duhovnic să-i schimbe canonul. Duhovnicul însă a zis că asta e, canonul nu-l mai putea schimba. Până la urmă a găsit el soluţia şi n-a mai înjurat. I-a crescut părul la loc şi gata.

A înjura este groaznic. Ştiţi de ce este groaznic? Este opusul binecuvântării, deci a înjura înseamnă a face pe dos decât se luptă biserica să facă. A înjura înseamnă a răsturna direcţiile pe care Dumnezeu le-a dat, faci invers...

Ştiţi că noi suntem, după unguri, al doilea popor din lume care înjurăm de cele sfinte. Noi înjurăm de ce avem mai sfânt. Ultima împărtăşanie se numeşte grijanie, a muri grijit sau negrijit, de aceea ultima împărtăşanie se numeşte grijanie. Românul înjură de grijanie, înjură de Precistă, de Hristos, de Dumnezeu... groaznic.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 345)