Dacă cineva te înjură sau îți face alt rău, adu-ți aminte că și pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, L-au scuipat, L-au lovit cu trestia și L-au batjocorit oamenii cei păcătoși. Și atunci, gândește-te că tu nu ești vrednic nici să trăiești. Deci nu lua aminte la cel ce te înjură.

Dacă vreun sărac îți cere ceva din bunurile stricăcioase ale lumii, de care are nevoie, nu te zgârci să i le dai, ca să nu te lipsești de bunătățile cele nemuritoare și veșnice, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit.

Dacă vicleanul vrăjmaș îți aduce slavă deșar­tă, egoism, îngâmfare, aruncă-ți ochii la popoarele vechi și vei zice: „Care îngâmfați au sporit vreodată?”.

Toți au avut împotrivă pe Dumnezeu și au pierit. Căci zice: Domnul stă împotriva celor mândri și celor smeriți le dă har și în alt loc: „Și-a pus necredinciosul numele și cunoștința sa mai sus de nori, și a căzut în vaiul și în chinurile din adâncu­rile iadului”. Aceste cuvinte să le șoptești neconte­nit în sufletul tău și vei rămâne smerit.

(Un episcop ascet, Viața și învățăturile Sfântului Ierarh Nifon, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 169)