Cum putem căpăta smerita smerenie și care sunt roadele ei?

– Hai să vă spun, ca să mă înțelegeți, ca să nu vorbim și noi, raționalizând-o. Smerita smerenie. Despre asta vorbim. Și, din momentul în care smerita smerenie se adâncește cât mai mult, trăiești cât mai mult într-o stare de plăcere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin fără să se vadă și fără să se discute. Te ajuți pe tine și pe toți ai tăi, care nu mai sunt în lumea aceasta. Atunci nu mai ești un ins. Ești un univers, un microcosmos, în care se oglindește un macrocosmos, adică o lume întreagă, dacă trăiești aceste lucruri.

Trei lucruri cere Dumnezeu de la noi, și ne cere cu ardoare: umilință, umilință, umilință! Și „lăsați-Mă pe Mine mai departe!” Fără însă să renunțăm la treburile care ne aduc pâinea cea de toate zilele. Dar peste tot în inima mea să fie prezent Hristos!

Iată, bunăoară, se pun probleme în lumea nevoitorilor, în lumea trăitorilor, probleme de mântuire, de existență duhovnicească. Nu prea sunt pentru o mare nevoință. Sunt mai mult pentru o mare trezvie! O permanență; o vibrație continuă. Această figură de stil nemaipomenită a pus îngerii în mișcare și ei au apărut, în fel și fel, cu multă smerenie, slujind pe oamenii aceștia smeriți. Da. Sunt mai mult pentru o stare de trezvie continuă.

Starea de mândrie e stare drăcească, absolut diavolească. Mică sau mare. Și nu trebuie să ne cruțăm nici cea mai mică greșeală. Nu trebuie să ne temem, dacă se greșește. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, atâta vreme cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou! Adică, există putința de iertare, dar, cum spun, să o ai ca un viteaz, ca un erou al lui Hristos și numai al lui Hristos, oriunde ai fi.

Starea de nevoințã nu este rea și n-avem dreptul să desființăm lucrul acesta. Dar nu numai starea de nevoință. Sau nu trebuie apăsat numai pe nevoință, ci mai mult pe starea de vibrație, de prezență și unire a inimii tale cu inima lui Dumnezeu, prin diferite rugăciuni. Dacă se poate, „Doamne Iisuse...”.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 88-89)