Îmi explici că, fiind biruită de neputinţă omenească, vorbeşti în biserică cu monahia ta iubită, care şi ea te iubeşte. Când ieşiţi din biserică, explică acestei monahii că te mustră foarte mult conştiinţa din cauza acestor discuţii din biserică şi roag-o pe viitor să nu mai înceapă vorba, iar pe tine să te oprească atunci când, uitând de sine, vei începe tu să spui ceva. Astfel se va plini în voi cuvântul Scripturii: Frate de frate ajutat, ca o cetate tare şi înaltă (Pilde 18:19).

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 49)